Cele trei fundamente ale comunicării
Mesajul unui profet, comunicarea mesajului altora, desigur că îl deosebeş-te foarte mult de alţi oameni. În ceea ce priveşte aducerea unui mesaj, asemăna-rea profeţilor cu alţi oameni nu poate fi subiect de discuţii. Atunci când îşi îndepli-nesc misiunea de comunicare, ei ne învaţă şi ce înseamnă să comunici şi cum trebuie făcut acest lucru. Şi aceasta constituie o latură aparte a misiunii lor de comunicare. Acum, dacă vreţi, să analizăm acest subiect prin cele trei fundamen-te principale:
1. Totalitatea: Atunci când profetul oferă omenirii mesajele de la Allah şi elementele necesare misiunii sale, o face prin mijloacele sale specifice. El îl ia pe om ca pe un tot şi mesajele pe care le aduce, le oferă în totalitate. De aceea, în misiunea de comunicare a profetului, raţiunea, logica, inima, senzaţiile şi senti-mentele, nici una din acestea nu sunt respinse şi nu rămân în afara spectrului lu-minos al revelaţiei. Revelaţia le analizează cu minuţiozitate şi punându-le pe ca-lea dorită, le indică direcţia. Aşa că, ele, chiar şi în cele mai mici problemele, acţi-onează conform dorinţei Celui Drept. De altfel, acest lucru pentru ei este o obli-gativitate pe care o acceptă cu o sensibilitate extraordinară.
Cei care nu-şi armonizează comunicarea cu cea a profeţilor, nu vor reuşi să găsească calea cea dreaptă. De exemplu, atunci când este neglijată raţiunea, nu va rezulta o comunicare. Respingând senzaţiile şi sentimentele, se va ajunge la acelaşi rezultat negativ. În special, cei care vor ieşi în afara graniţelor revelaţi-ei, nu-şi vor atinge niciodată scopul. Iată starea şi situaţia sistemelor umane, ca-re au dorit să meargă pe o cale înafara revelaţiei.
Cu toate că o perioadă, comunismul, care a tras după sine mase de oa-meni amăgiţi, împinşi spre sărăcie şi mizerie şi care a devenit un ideal în multe ţări sărace, a cunoscut mai multe revizuiri, tot nu a scăpat de prăbuşire. Fonda-torii acestui sistem şi a altor sisteme, o perioadă s-au arătat grandioşi ca nişte falşi profeţi. Acum însă, comunităţile lor înşelate spun:
"Vai, în acest joc fost-am din nou păcăliţi,
Nu ştiu ce-am câştigat, fost-am păgubiţi! " (Z.P.)
Ceea ce vor spune la sfârşit cei care s-au împotrivit sistemelor hrănite de capriciile umane, vor fi aceleaşi cuvinte. Da, şi ei într-o zi vor fi nevoiţi să recu-noască că au fost păcăliţi!
În comunicarea Profetului, raţiunea, logica şi senzaţiile sunt complementa-re. El nu se gândeşte ca, folosindu-se de sentimentele maselor de oameni, să scoată oamenii pe străzi şi nici să-i aducă în situaţia de a renunţa la teorie, ajun-gând nişte singuratici.
Tot astfel, Profetul, nu va scoate oamenii pe străzi, aducându-i în starea de anarhişti şi nici acaparându-le sentimentele, să-i reducă la oameni degeneraţi şi neînsemnaţi. El pune în sufletele oamenilor mesajele primite de la Allah, stimu-lându-le spiritul acţiunii şi îi înalţă pe bolta umanităţii, aducându-i faţă în faţă cu îngerii.
Coranul, relatând acest subiect, se adresează Mesagerului lui Allah:
"Spune: "Aceasta este calea mea! Eu chem la Allah, eu şi cei care m-au urmat, bizuindu-ne pe dovadă limpede! " (Yusuf [Iosif], 12 / 108).
Această cale este calea profetică. Este calea ce cuprinde raţiunea, logica, judecata, senzaţiile şi tot ce are conştiinţa, fără a neglija nimic. Este o cale prin care Profetul şi cei legaţi de Profet invită oamenii spre prudenţă, spre dreptate.
2. Să nu aştepţi răspuns: Profetul nu aşteaptă nimic ca răspuns la comu-nicare. El îşi consideră misiunea de a comunica ca pe o îndatorire. De altfel, toţi profeţii spunând: "Răsplata mea va veni numai şi numai din partea lui Allah ", at-rag atenţia asupra acestui adevăr.[1]
3. Să laşi rezultatul pe seama lui Allah: Profetul lasă pe seama lui Allah rezultatul comunicării şi buna ei întâmpinare şi niciodată nu se amestecă. Deoa-rece ştie că îndatorirea sa este doar comunicarea, iar rezultatul aparţine în totali-tate Celui Drept.
Acum să ne străduim a releva ce fel de însuşire este comunicarea ce aparţine profeţilor şi prin ce metode şi mijloace să folosească comunicarea oa-menii care îndeplinesc această îndatorire în orice perioadă.
Toată dorinţa noastră este ca Domnul nostru să ne arate misiunea sa de comunicare într-un mod potrivit cu acceptul său. Cel care ne va insufla ardoarea comunicării şi ne va face să reuşim până la urmă, este numai Cel Drept. În El ne încredem şi în El ne sprijinim…
- Creat la .