Inlaturarea oricarui motiv de opunere

Profeţii au fost trimişi să facă în aşa fel încât, oamenii, în ziua de apoi, să nu aibă dreptul la tot felul de împotriviri şi obiecţii faţă de Cel Drept.

Un verset din Coran relatează astfel această temă:

"Noi le-am dezvăluit profeţilor să vestească şi să predice că, după venirea profeţilor, oamenii nu mai eu nici o pricină să se împotrivească lui Allah." (Nisa [Femeile], 4/165)

Liderii, în afară de profeţi, nu au reuşit să convingă masele timp îndelun-gat, şi chiar dacă le-au convins, deoarece mesajul şi oferta lor erau lipsite de un sprijin divin, aşa încât niciun mesaj oferit, niciun cuvânt spus, nici o conduită etalată nu a putut depăşi condiţia umană şi, cu timpul, cercul lor s-a împrăştiat precum frunzele bătute de vântul toamnei.

În timp ce condiţia de lideri a profeţilor nu este aşa. Precum am spus mai sus, ei aveau o misiune. Încă din pântecele mamei se ştia că vor fi profeţi. Traiul lor era armonios precum o muzică, vorba lor era plăcută ca o poezie. Atunci când ei vorbeau, toate vieţuitoarele tăceau ca să-i asculte. Da, odată cu venirea lor, multe evenimente îşi schimbă desfăşurarea şi multe inimi se leagă de ei. Legile prezente în univers, uneori nu vor corespunde, alteori vor fi schimbate.

Uitaţi-vă numai la Sultanul Profeţilor! Piatra, copacul, pământul şi diferitele animale, fiecare după aprecierea sa, au intrat în relaţie cu El şi, ca şi cum ar con-firma calitatea Lui de profet, şi-au exprimat poziţia. Aşa cum a zis şi Busayrî: "Copacul venea la El alergând şi, prin limbajul său specific, îi zicea: "Tu eşti Me-sagerul lui Allah".^[1]

Deoarece obiectele au căpătat sens datorită venirii Lui şi viaţa a încetat să mai fie un haos. El, întocmai relatării din Coran zice: "Pe El îl preamăresc cele şapte ceruri, pământul şi cei din ele. Nu este nimic care să nu-l preamărească cu laude, însă voi nu înţelegeţi premărirea lor." (İsra [Călătoria în noapte], 17/44) şi insufla viaţă în fiecare fiinţă.

Tot ceea ce am învăţat şi deprins noi, de la El am învăţat şi toate lucrurile şi faptele s-au bazat pe înţelepciunea Lui.^[2]

Desigur că, în timpul acesta, omul a înţeles că nu este inutil şi fără rost.^[3]

Fiecare profet a venit cu o seamă de minuni şi miracole în aşa fel încât, oamenii să creadă, iar celor care nu le-au crezut, nu le-au dat nici un prilej de a nu crede. Însă Domnul nostru a adus toate miracolele aparţinând tuturor profeţi-lor şi ne-a arătat că este un model demn de urmat. Desigur că, fiecare tagmă a credincioşilor ori a văzut personal, ori a auzit despre nenumăratele miracole care aparţineau profetului său. Şi noi am ascultat mii de minuni săvârşite de către Me-sagerul lui Allah. Coranul, minunea veşnică, nepieritoare este mereu în faţa ochi-lor noştri. Această minune nimeni nu are dreptul s-o conteste.

Allah (c.c), întotdeauna ne-a înfăţişat deschis şi foarte clar adevărurile, pe care le-a dorit să fie crezute de noi, prin profeţii pe care i-a susţinut. De altfel, şi acesta a fost unul din scopurile trimiterii lor. Ca dovadă, un punct asupra căruia insistă Cel Drept, reiese din versetul: "Niciodată nu am osândit un popor înainte de a-i trimite un profet." (İsra [Călătoria în noapte], 17/15).

Concluzia este că, deoarece au fost trimişi profeţi, vor fi instalate balanţe şi terezii şi, fără a se ţine seama de tot felul de scuze, fiecare om va da socotea-lă pentru faptele sale.

Tweet

Whatsapp