Scris de Fethullah Gülen. Publicat în Întrebări și răspunsuri despre Islam.

A fost misiunea Profetului temporară și limitată?

Toate informațiile și resursele de care dispunem arată ca misiunea lui este universală și eternă.

Unii oameni, precum Alexandru Cel Mare, familia romană a Caesarilor, Napoleon, Hitler, dar și imperialiștii Europei, Rusiei și ai Americii au căutat să domine pentru a căpăta putere și autoritate. Dar când Profetul Muhammad (s.a.a.w.s) a spus urmașilor lui să răspândească islamul în lume, scopul lui a fost de a îndepărta toate obstacolele ce stăteau în calea fericirii oamenilor în această lume și în cea care va urma, să îi împiedice de a merge în Iad și de a-i face să își recâștige valorile pierdute, dar și puritatea. Fiind ultimul Mesager, sub Ghidarea și Comanda lui Dumnezeu, viața sa a fost o luptă de a răspândi lumina islamului cât de departe se putea pentru ca ceilalți oameni să asculte Mesajul Divin. Și au reușit.

Voi oferi câteva exemple pentru a demonstra universalitatea misiunii lui:

Pe vremea când încă era în Mecca, a trimis câțiva musulmani în Abisinia. Datorită eforturilor depuse de acei musulmani, mulți oameni au avut șansa de a cunoaște islamul și de a se converti. Deși această migrare a lor a fost produsă pentru a scăpa de persecuții, a făcut ca Regele Negus dar și alți nobili abisini să treacă la islam. Aceasta este una dintre primele dovezi de universalitate.

Printre primii musulmani s-a aflat și Bilal (din Abisinia), Suhayb (din Rum, Bizanț), Salman (din Persia). Deși făceau parte din țări și rase diferite, ei au fost primii musulmani. Faptul că unor asemenea oameni și a multor non-arabi li s-a oferit un asemenea rang și stimă, arată că islamul a avut de la început o perspectivă universală.

Cu mult timp înainte de cucerirea Persiei și a Irakului, Profetul (s.a.a.w.s) i-a spus lui Suqara că într-o bună zi el va purta brățările lui Chosroes, fiul lui Ormuz, Împăratul Persiei¹. Aceste spuse arată că Profetul știa că islamul va pătrunde până în Persia și Irak și asta s-a și întâmplat.

În timp ce se odihnea în casa lui Umm Haram bint Milhan (mătușa din partea tatălui său și soție a lui Ubada ibn Samit), Profetul a adormit pentru puțin timp. Când s-a trezit, a spus zâmbitor: „Mi s-a arătat comunitatea mea. I-am văzut cum luptau pe mare ca regii ce stau pe tronurile lor.”² 40 de ani mai târziu, Umm Haram l-a însoțit pe Ubada la cucerirea Ciprului. Ea a murit și a fost îngropată acolo, unde încă se mai poate vedea mormântul ei. Ca și mai înainte, se știa deja că Profetul și companionii lui trebuiau să transmită Mesajul Divin peste mări.

O dată, Profetul le-a spus Companionilor: „Egiptul va fi cucerit după moartea mea. Să fiți buni și binevoitori cu acei oameni. Purtați-vă frumos cu ei, căci între voi există înrudire și datorie.”⁴Astfel i-a informat că islamul va ajunge în Egipt în timpul vieților lor și i-a rugat să păstreze relațiile de rudenie acumulate prin căsătoria lui cu Maria, care făcea parte din religia coptă egipteană.⁴

Înainte de Bătălia de la Khandaq, în timp ce săpa șanțul, Profetul a prezis cucerirea Hirei, căderea coloanelor palatului lui Chosroes (Imperiul Persan) și cucerirea Damascului. Totul s-a întâmplat așa cum a prezis el.⁵

Multe tradiții profetice și versete coranice arată clar că Profetismul a avut loc în toate națiunile și în toate timpurile. Iată câteva:

Într-un hadis, Profetul spune: „Câte un Mesager a fost trimis fiecărei națiuni. Eu am fost trimis umanității.”⁶ În altă povestire se menționează „negrilor și albilor”. Al-Tabari confirmă acest lucru spunând: „Am fost trimis vouă să va fiu Profet milostiv. Îmi completez misiunea. Milostenia lui Dumnezeu fie asupra voastră.”⁷
Când trimisul lui Chosroes l-a vizitat, Profetul i-a spus: „În viitor, religia și suveranitatea mea va pune stăpânire pe tronul lui Chosroes.”⁸
Cu multe secole după cucerirea Anatoliei și a Constantinopolului (acum cunoscut ca Istanbul), Profetul a prezis că armatele musulmane vor ajunge în Europa și vor cuceri Constantinopolul. S-au făcut multe încercări pentru a realiza acest lucru, căci Profetul a declarat: „Constantinopolul va fi cucerit. Binecuvântat va fi comandantul care îl va cuceri, și binecuvântate vor fi trupele lui.”⁹ Din moment ce acel oraș era locuit de foarte mulți oameni, Profetul își ghida comunitatea pentru a duce mai departe islamul.

Versetele coranice care se referă la misiunea Profetului sunt de la sine înțelese. Ele arată clar cum că Revelația transmisă prin Profet a fost destinată umanității. Muhammad (s.a.a.w.s) a fost trimis să prevină atât oamenii dar și djinii:

„El este un mesaj pentru lumi.”(38:87)
”Aceasta este o amintire, un Coran deslușit care-l previne pe cel care trăiește și care adeverește Cuvântul asupra tăgăduitorilor.” (36:70)
„Noi te-am trimis tuturor oamenilor ca vestitor și predicator, însă cei mai mulți nu înțeleg.” (34:28)
„Spune, O voi oameni! Eu sunt trimisul lui Dumnezeu vouă, al celui ce are împărăția cerurilor și a Pământului.” (7:158)

Coranul menționează că Profeții de dinainte au fost trimiși unor comunități anume sau țări și atrage atenția asupra diferenței dintre el și ceilalți:

„Noi l-am trimis pe Noe poporului său. El spuse: «O, popor al meu! Închinați-vă lui Dumnezeu. Voi nu aveți alt dumnezeu afară de El.»” (7:59)
„Adiților Noi li l-am trimis pe fratele lor Hud. El le spuse: «O, popor al meu! Închinați-vă lui Dumnezeu. Nu aveți alt dumnezeu afară de El.»” (7:65)
„Tamudiților Noi li l-am trimis pe fratele lor Salih. El spuse: «O, popor al meu! Închinați-vă lui Dumnezeu. Nu aveți alt dumnezeu afară de El.»” (7:73)
„Amintiți-vă de Lut și ceea ce a spus poporului său.” (7:80)
„Oamenilor din Madian li l-am trimis pe fratele lor Șu'aib.” (7:85)

Prin menționarea acestor Profeți, Coranul arată cum fiecărui popor li s-a trimis un mesager, crescut printre ei și făcând parte din aceeași națiune. Deci, este foarte clară diferența dintre cine a fost Profetul unei națiuni și cine a fost Profetul umanității.

Încă de la primirea primei Revelații, Profetul (s.a.a.w.s) a fost auzit și respectat peste tot. Învățăturile lui, care au stabilit un mod de viață pentru oameni până în China și Maroc, au atins inimile a nenumărate persoane în fiecare parte a lumii. Aceste învățături au fost și vor rămâne cel mai trainic model de viață bine pusă în balanță și de a conduce omenirea spre o dezvoltare de durată în orice domeniu.

În ciuda opresiunilor vicioase asupra musulmanilor, distrugerea culturii lor, interpretarea greșită a istoriei și valorilor, principiile și idealurile islamice rămân încă vii în inimile majorității dintre ei. Într-adevăr, adevărații musulmani sunt respectați și chiar și mulți non-musulmani sunt de acord că problemele noastre se pot rezolva doar prin aplicarea acelor principii. Stoicismul islamului prin cuceririle și înfrângerile atâtor culturi, limbi și civilizații dovedește că misiunea Profetului a fost destinată tuturor oamenilor și este eternă.

Înainte de a se converti la islam, Suraqa l-a alungat pe Profet în timpul emigrării spre Medina, Al-Kamil, 2:74.
Al-Bidaya wa al-Nihaya, 7:152.
Al-Tabari, 4:228.
Copții aparțineau unei secte creștine autonome stabilite în Egipt încă din primele zile ale creștinătății. Ei au aderat la Monofizitism. Site-ul encyclopedia.com denumește acest curent ca o erezie a secolului 5 sau 6, o reacție împotriva Nestorianismului. Curentul a provocat crezul Consiliului din Chalcedon (451) susținând că Iisus a avut doar natură divină. Deoarece a încercat să devalorizeze Chalcedonul, Estul a fost excomunicat de către Papă până în 519. În Siria, Egipt și Armenia, Monofizitismul a fost cel ce domina, și schizma permanentă stabilită în anul 600 a rezultat în apariția iacobiților, copților și a bisericilor armene.
Al-Bidaya wa al-Nihaya, 4:99.
Bukhari, Jihad, 122.
Al-Tabari, 2:625.
Al-Kamil, 2:146.
Ibn Hanbal, Musnad, 4:335.

Creat la 10 Septembrie 2009.