De ce insistă Satan în necredință?
Shaytan este cuvântul arab pentru Satan, care înseamnă „îndepărtat de Prezența Divină, indus în necinste.” Satan este ca o persoană ce a avut toate atuurile de partea sa, dar și le-a întors împotrivă sau precum cineva care a pierdut chiar atunci când era la un pas de a câștiga totul.
Situația lui Satan este descrisă astfel în Coran:
„Noi v-am creat, apoi v-am desăvârșit chipul, după care am spus îngerilor: «Aruncați-vă cu fața la pământ înaintea lui Adam.»” Și ei așa făcură în afară de Iblis care nu a fost între cei care s-au aruncat cu fața la pământ. Dumnezeu spuse: „Ce te oprește să te arunci cu fața la pământ , atunci când îți poruncesc? El spuse: „Eu sunt mai bun decât el, căci pe mine m-ai făcut din foc, iar pe el l-ai făcut din lut.” (7:11-12)
Satana a mers atât de departe în drumul greșit, încât nu mai poate realiza realitatea și adevărul. A devenit atât de pervers încât este victima propriului său cerc vicios. Cu alte cuvinte, el a fost cel care s-a complăcut în vanitate și mândrie, iar primul pas spre aceasta a fost rostirea cuvintelor: Sunt mai bun decât el . Un astfel de răspuns arată aroganța lui și neșansa de a mai fi iertat.
Satan s-a depărtat de la calea dreaptă. Același lucru l-au făcut și Adam și Eva (Hawa) când li s-a interzis să mănânce din fructul oprit. Cu toate acestea, când au realizat greșeala făcută, cei doi L-au implorat pe Dumnezeu să îi ierte: Ei spuseră: „Domnu nostru! Noi ne-am nedreptățit pe noi înșine. Dacă Tu nu ne ierți nouă, și nu ne miluiești, atunci vom fi pierduți.” (7:23) Dumnezeu a acceptat cererea lor și astfel nu s-a creat un cerc vicios. Satan, pe cealaltă parte, a încercat să se justifice, încercând să își dovedească nevinovăția negându-și greșeala deși fusese atenționat înainte. Insistența lui continuă de a afirma că este superior lui Adam a dus la condamnarea lui.
Multe versete descriu gelozia și lupta lui Satan împotriva umanității. Iată câteva dintre ele: Îi voi duce pe căi greșite (28:82); Din pricina ispitei ce ai pus-o în mine, eu îi voi pândi pe calea cea dreaptă, apoi îi voi hărțui din față și din spate, din stânga și din dreapta. Și Tu nu vei afla la cei mai mulți dintre ei nicio mulțumire. (7:16-17)
Astfel a devenit el inamicul numărul unu al umanității. Greșeala, aroganța și revolta lui au dus la expulzarea lui (7:13). Aceasta, împreună cu jurământul lui de a corupe oamenii, l-au îndepărtat de compasiunea lui Dumnezeu. Cu cât a sedus mai mult, cu atât s-a îndepărtat mai mult și a devenit mai invidios și mai ranchiunos.
Pe măsură ce a crescut distanța, el a devenit și mai vicios. A îndrăznit să se opună lui Dumnezeu și compasiunii Lui iar inima i-a fost sigilată. A distrus orice șansă de a putea fi îndreptat.
Suntem ființe onorabile, iar dacă ne-am da seama de potențialul nostru, am putea deveni angelici. Dar, putem de asemenea urma și cealaltă cale nu tocmai bună. Musulmanii care sunt conștienți de îndatoririle lor religioase și mențin relații puternice cu ceilalți, își pierd într-un final controlul și explodează. În asemenea momente își pierd compasiunea, toleranța și puterea de a ierta. Dacă i-am studia cu atenție le-am observa ura, invidia și ranchiuna ca lumini ale Iadului. Dacă ai vrea să îi sfătuiești în aceste momente, nimic nu ar înțelege.
Cu toții ne-am aflat cândva în situații asemănătoare, dar în același timp, avem potențialul de a trece peste aceste stări și de a acumulate virtute, cu ajutorul lui Dumnezeu. În mod contrar, Satan se află permanent în sentimente de ură, malițiozitate și invidie, nemaiputând avea sentimente bune. Deși Îl cunoaște pe Dumnezeu, Satan a uitat ce înseamnă compasiunea, bunătatea și toleranța. Pe scurt, se venerează pe sine. Singurul mod de a nu ajunge în aceeași stare este să credem în Dumnezeu, de care depindem. Să sperăm că Dumnezeu ne va scăpa de Satan.
- Creat la .