Despre gânduri involuntare și fantezii
Gândurile rele involuntare , fanteziile sau asocierile de idei sunt de obicei rezultatul șoptirii lui Satan. Așa cum o baterie are dor poli, așa și inimile noastre au două puncte centrale sau doi poli1. Precum cei doi poli ai bateriei, așa și omul are doi în inimă: unul dintre ei primește inspirație angelică, iar celălalt este vulnerabil îndemnării lui Satan.
El atacă acei credincioși care încearcă să își întărească spiritul de credință și devotamentul. Dacă aceștia au scrupule și sentimente delicate, el îi atacă din diferite direcții. Necredincioșii îl urmează voluntar lasându-se pradă fanteziilor și plăcerilor trupești, insuflându-le mereu noi idei. În acest fel îi încurajează în sporirea necredinței și îi învață noi moduri de a fi împotriva religiei și a credincioșilor.
Satan atacă din diferite direcții. Când Dumnezeu l-a blestemat pe Satan pentru neascultare, el a cerut un răgaz până în Ziua Judecății și permisiunea de a încerca să seducă oamenii. Dumnezeu i-a acceptat rugămintea , iar Satan a replicat: „Îi voi ataca din față, din spate, din stânga, din dreapta și vei vedea că mulți dintre ei sunt nerecunoscători.” (7:17)
Satan face tot ce poate pentru a ne seduce. Noi suntem ființe complexe, căci Dumnezeu își manifestează Numele și Atributele prin intermediul nostru în această lume a testărilor. Suntem trimiși aici pentru a fi antrenați astfel încât să servim ca o oglindă a lui Dumnezeu și să câștigăm fericirea eternă. Dar, pentru a căștiga această fericire, trebuie să ne antrenăm și să ne dezvoltăm toate subfacultățile mintale, sentimentele și potențialurile. Dacă unul dintre acestea nu este dezvoltat (de exemplu teama, intelectul, lăcomia, încăpățânarea și poftele trupești) și direcționat pentru a fi folosit în scopuri bune, ne vom pune în pericol această viață și cea care va urma. Acest lucru este adevărat dacă nu ne înfrânăm dorințele naturale și nu ni le satisfacem prin metode acceptabile.
Atacându-ne din stânga, Satan se folosește de instinctele noastre animalice pentru a ne face să păcătuim. Când ne atacă din dreapta, ne duce la disperare spunându-ne că Ziua Judecății nu va veni niciodată, că tot ceea ce spun religiile despre Viața de Apoi este doar ficțiune și că religia aparține trecutului și este irelevantă pentru prezent și viitor. Ne atacă din spate pentru a nega Profetismul, Existența și Unicitatea lui Dumnezeu, Scripturile Divine, îngerii și alte chestiuni esențiale despre credință. Prin aceste sugestii, Satan încearcă să ne înrăutățească legătura cu religia și să ne facă să păcătuim.
Însă, credincioșii devotați, practicanți ai religiei nu se pot lăsa conduși de Satan. El se apropie în dreapta credinciosului îndemnându-l spre ostentație și spre a fi mândru de virtutea și faptele lui bune. Satan le șoptește că sunt buni credincioși până când sentimentele de vanitate și dorință de venerare le sunt stârnite. Când este atins acest punct, credincioșii iau calea pierzaniei. De exemplu, dacă ne facem rugăciunea de seară și apoi le spunem celorlalți pentru a ne lăuda, dacă începem să facem referire la faptele noastre bune în timp ce îi criticăm pe alții pe la spate, atunci am căzut sub influența lui Satan. Trebuie să ne dăm toată silința pentru a putea rezista tentațiilor lui.
Un alt lucru pe care Satan îl poate face este acela de a face ca lucrurile neimportante să devină importante și viceversa. Dacă credincioșii se ceartă asupra unei teme (de exemplu folosirea unui rozariu atunci când Îl venerăm pe Dumnezeu după rugăciunile zilnice) în timp ce copiii lor sunt trași în calea necredinței și a materialismului, acest lucru indică faptul că Satan i-a sedus.
Satan șoptește gânduri și fantezii neplăcute. Dacă acesta dă greș în a seduce credincioșii devotați, el le șoptește unele lucruri neplăcute. De exemplu, prin asocierea unor idei, el împinge credincioșii spre a avea unele concepții greșite despre Ființa Divină sau îi face să se gândeasă la necredință și nesupunere. Dacă ne fundamentăm în asemenea gânduri, Satan ne urmărește până când ne face să cădem în dubii asupra credinței ce o deținem.
Un alt șiretlic este acela de a-i face pe credincioși să suspecteze corectitudinea și validitatea actelor sale religioase. De exemplu: oare m-am rugat perfect? Oare mi-am spălat fața și mâinile complet când am săvârșit wudu? Oare mi-am spălat anumite părți ale corpului de un anumit număr de ori? Credincioșii atacați de asemenea gânduri involutare, de fantezii și dubii ar trebui să știe că inimile lor nu au nicio vină. Așa cum hoții încearcă să jefuiască oamenii bogați și țările puternice să controleze țările bogate, așa și Satan încearcă să facă rău inimilor celor pe care îi atacă.
Acest lucru este asemănător cu cel al unei persoane ce are temperatură. Știm că anticorpii ce se formează în sângele unui pacient distrug bacteriile sau germenii, iar asta face ca temperatura corpului să se ridice. În mod asemnănător, o inimă atacată de sugestiile rele ale lui Satan se apără luptând cu el. Deci, inima nu generează asemenea gânduri și nici nu le adoptă. A gândi la necredință nu este același lucru cu necredința.
Am putea spune că sugestiile rele ce provin de la Satan sunt un bine făcut credincioșilor, căci ne fac să rămânem alerți, să luptăm împotriva dorințelor carnale și a lui Satan și să urcăm pe trepte spirituale mai înalte.
- Prin „inimă„ ne referim la centrul intelectului spiritual.
- Creat la .