Valoarea pe care Trimisul lui Dumnezeu i-a dat-o omenirii
Mai mult decât orice, cu învăţătura primită de la Dumnezeu, Mândria Omenirii a dat valoare fiecărui om, fie el musulman, creştin sau evreu. Înainte de a încheia acest subiect ar fi bine să vedem ce fel vizionar a fost Trimisul lui Dumnezeu. A fost Mândria Omenirii – spiritul lui a fost începutul cărţii existenţei şi mesajul lui a fost sfârşitul. Este un lucru cât se poate de limpede pentru cei care cunosc misiunea Profetului. Îl ştim ca pe cel prin lumina căruia universul poate fi observat şi citit ca o carte. Oamenii, în special cei care urmează învăţăturile Profetului, nu se pot niciodată mândri îndeajuns cu legătura pe care o au cu Profetul Îndurării. Aşa cum a spus un om care l-a iubit, legătura noastră cu el este binecuvântarea noastră. De fapt, cu privire la binecuvântarea pe care a primit-o el însuşi, Trimisul lui Dumneze a spus:
„Primul lucru pe care l-a creat Dumnezeu — prima sămânţă sădită în pieptul nonexistenţei — a fost lumina dată mie.”1
Este un lucru adevărat, pentru că el este sămânţa şi esenţa existenţei. Dacă ar fi să exprimăm acelaşi sentiment în termenii filozofiei sufiste, existenţa lui Muhammad a fost motivul creaţiei şi în acelaşi timp scopul ei final. Existenţa a fost creată pentru ca el să poată exista, ca întrupare a tuturor valorilor umane, şi ca loc în care toate manifestările Numelor lui Dumnezeu să poată deveni vizibile.
Aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, Mândria Omenirii, raţiunea creaţiei şi Prinţul Profeţilor s-a ridicat în picioare la trecerea unei procesiuni funerare evreişti. Unul din Însoţitori i-a spus: „Trimisule al lui Dumnezeu, acesta este un evreu”. Fără să-şi schimbe atitudinea şi fără nicio tresărire, Prinţul Profeţilor a răspuns: „Dar este om!”2 Fie ca aceste cuvinte să răsune în auzul celor care nu îl cunosc în această ipostază, precum şi în auzul militanţilor pentru drepturile omului care nu cunosc mesajul universal pe care Muhammad l-a adus întregii omeniri! Nu pot adăuga nimic la aceste cuvinte, dar dacă suntem discipolii Profetului, cel care le-a rostit, nu putem gândi altfel. Cei care se împotrivesc activităţilor recente, desfăşurate în numele dialogului şi al toleranţei, să-şi regândească poziţia şi să reflecteze asupra nechibzuinţei şi încăpăţânării care au pus stăpânire pe minţile şi pe sufletele lor.
- Ajluni, Kashf al-Khafa’, 1 : 266.
- Bukhari, Janaiz, 50; Muslim, Janaiz, 81; Nasai, Janaiz, 46.
- Creat la .