Civilizaţia

Civilizaţia nu înseamnă bogăţie sau aere de măreţie, nici satisfacerea dorinţelor trupeşti, nici o viaţă de lux şi de desfrâu. Înseamnă să fii civilizat, să ai un comportament frumoas, să ai o inimă bună, o gândire profundă şi să-i respecţi pe ceilalţi.

Oamenii sălbatici sunt de obicei cruzi, asupritori şi însetaţi de sânge, căci trăiesc din prădăciune. Ce să mai spunem de sălbaticii moderni, echipaţi cu arme moderne, care tot caută şi găsesc căi subtile şi mincinoase pentru vărsarea de sânge?

Civilizaţia este mai mult decât progres ştiinţific, mijloace moderne de transport, vapoare şi o viaţă trăită în marile oraşe cu zgârie-nori, deşi astfel de lucruri pot fi alăturate civilizaţiei, ar fi o nebunie şi o lipsă de cunoaştere să le identifici cu civilizaţia însăşi.

Dacă o civilizaţie nu se bazează pe moralitate şi pe virtute şi nu se adapă de la izvorul inteligenţei şi conştiinţei, nu este decât o ţâşnire trecătoare de lumini în folosul câtorva bogaţi şi spre încântarea celor în căutare de emoţii. Ce păcat că unii se lasă înşelaţi de o astfel de licărire!

Comunităţile fundamentate pe îngemănarea dintre ştiinţă şi moralitate au creat întotdeauna civilizaţii autentice. Civilizaţia occidentală rămâne paralizată pentru că este fundamentată pe ştiinţă, pe când civilizaţiile orientale nu sunt „adevărate” pentru că, în actuala situaţie, nu au fundament ştiinţific. Civilizaţia viitorului va trebui să se fundamenteze pe o contopire dintre ştiinţa occidentală, credinţa şi moralitatea orientală.

Un om cu adevărat civilizat este acela care îşi dezvoltă virtuţile şi întregul potențial în aşa măsură încât să poată face din ele a doua sa natură. Oamenii care cred că civilizaţia este posibilitatea de a-ţi satisface diverse dorinţe, care identifică civilizaţia cu diverse mode şi manifestări exterioare, sunt oamenii care nu judecă şi care se lasă pradă dorinţelor trupeşti.