Progresul
Progresul sau declinul unei naţiuni se leagă de spiritul şi conştiinţa tinerilor, precum şi de educaţia pe care o primesc. Naţiunile care îşi cresc tinerii în mod corect sunt pregătite pentru progres, pe când celelalte nu au puterea de a face nici un pas pe calea progresului.
Fiecare pas înainte apare mai întâi sub formă de concept, apoi masele largi sunt convinse să îl accepte şi, în sfârşit, e pus în practică de oameni uniţi în gândire şi în simţire. Orice încercare de a introduce progresul care nu se fundamentează pe raţiune şi pe ştiinţă este inutilă.
O comunitate care nu îşi educă membrii în baza unei tradiţii comune se va despărţi până la urmă în mai multe grupuri, fiecare cu propria sa cunoaştere şi propria sa educaţie, iar aceste grupuri vor fi ostile unul faţă de celălalt. Este neînchipuit de greu ca o astfel de naţiune divizată să progreseze!
Deşi nu se poate tăgădui importanţa educaţiei pentru progresul unei ţări, rezultatele dorite nu vor putea fi niciodată atinse dacă tinerii nu sunt educaţi în spiritul valorilor tradiţionale ale acelei ţări.
Pentru atingerea unui progres adevărat şi benefic, oamenii trebuie să evalueze condiţiile existente şi să utilizeze în mod inteligent experienţa generaţiilor precedente. Dacă noile generaţii nu învaţă din experienţa înaintaşilor şi dacă fiecare generaţie îşi alege drumul ei propriu, naţiunea nu merge înainte, ci înapoi.
Pentru ca o naţiune să se dezvolte, oamenii ce o alcătuiesc trebuie să aibă acelaşi ţel. O naţiune nu se poate dezvolta şi nu poate progresa, chiar dacă dă semne de plină de vitalitate, dacă unii dintre membri săi spun că un lucru este „negru”, iar alţii că este „alb”.
Naţiunile îşi încep declinul când pământurile odată cultivate devin părăsite şi când viile, grădinile şi livezile se preschimbă în grămezi de gunoi. Să fertilizezi pământul sterp şi apoi să-l cultivi, să faci din el vie, grădină sau livadă, înseamnă să aduci progresul. Pământurile unei ţări dezvoltate sunt pline de grădini sau de livezi, dealurile ei sunt acoperite de vii, iar lăcaşurile ei de cult sunt grandioase palate. În schimb, oraşele unei ţări subdezvoltate sunt ruine, străzile nişte lăzi de gunoi, iar locurile de rugăciune încăperi părăginite şi goale.
Lucrul îmbunătăţit devine mai curat, mai strălucitor şi mai bine rânduit decât era mai înainte. Când te mulţumeşti culucrurile aşa cum sunt, dai dovadă de lipsă de strădanie. Adevăratul progres este îmbunătăţirea.
- Creat la .