Smerenia

Smerenia îi face pe oameni să primească cu bucurie voia lui Dumnezeu şi îi face de neclintit în faţa criticilor şi insultelor care vin din partea altora. Cei care ştiu unde le e locul şi care nu se trufesc sunt cu adevărat la adăpost şi bine apăraţi de dispreţul altora.

Smerenia este un semn de virtute şi de maturitate, în timp ce mândria şi îngâmfarea arată imperfecţiunea şi micimea sufletului. Oamenii îmbunătăţiţi sunt cei care în tovărăşia altora se simt în largul lor şi au un sentiment de apropiere.

Cei care nu pretind şi nu caută mărirea în comunitatea în care trăiesc, mai devreme sau mai târziu ajung să ocupe demnităţi înalte şi să fie mult respectaţi, pe când cei care suferă de un complex de superioritate sunt respinşi de propria lor comunitate şi sfârşesc ca nişte străini.

Oamenii modeşti ajung pe trepte înalte ale cunoaşterii în instituţiile de pregătire spirituală, profită pe deplin de o bună educaţie, fie ea religioasă sau ştiinţifică, şi ajung să fie folosi­tori comunităţii; cei pe care sentimentul gloriei deşarte şi mândria nu-i lasă să profite de disciplina acestor instituţii, şi care nu se lasă învăţaţi de alţii, rătăcesc calea.

Oamenii modeşti ajung pe trepte înalte ale cunoaşterii în insti-tuţiile de pregătire spirituală, profită pe deplin de o bună educaţie, fie ea religioasă sau ştiinţifică, şi ajung să fie folositori comunităţii. Cei pe care sentimentul gloriei deşarte şi mândria îi împiedică să profite de spiritul de disciplină din aceste instituţii şi care nu se lasă învăţaţi de alţii, rătăcesc calea.

Modestia este un semn că ai devenit cu adevărat om. A fi modest înseamnă să rămâi acelaşi odată ce a dobândit o poziţie înaltă, bogăţie, învăţătură, glorie sau orice alt lucru preţuit de oameni în general. Când într-o astfel de situaţie omul îşi schimbă ideile, atitudinile şi comportamentul, înseamnă că nu şi-a atins adevărata umanitate şi nu ştie ce este adevărata modestie.

Smerenia este o cheie a tuturor celorlalte virtuţi. Omul smerit poate avea şi alte virtuţi, pe când omul lipsit de smerenie este de multe ori lipsit şi de orice altă virtute. După căderea în greşeală, Profetul Adam şi-a recâştigat prin smerenie legăturile cu Lumea de Dincolo. În schimb Satana, încercat la fel ca Adam, a devenit pentru eternitate victimă a propriei îngâmfări şi trufii.

Îngâmfarea este semnul unei lipse de sensibilitate şi de maturitate. Oamenii înclinaţi spre reflecţie şi cu sufletul matur înţeleg că orice dar pe care l-ar avea le vine de la Preaînaltul Creator şi I se consacră Lui, cu smerită recunostinţă.

Pentru că fala şi măreţia se numără printre atributele exclusive ale divinității, oamenii care se poartă cu aroganţă şi care nesocotesc modestia primesc pedeapsa Lui. Oamenii care îşi cunosc locul şi care rămân modeşti şi smeriţi sunt binecuvântaţi prin prezenţa Lui.