Imprimare

Introducere

Scris de Fethullah Gülen pe . postat în Biografie

User Rating:  / 2
PoorBest 

Cunoscut prin stilul sau de viata simplu si aparte, Fethullah Gülen, sau Hogeaefendi cum i se mai spune de catre cei care il indragesc, este un om de stiinta de proportii extraordinare. Acest om al tuturor timpurilor s-a nascut in Erzurum, partea de est a Turciei, in 1941. Dupa absolvirea unei scoli particulare de teologie din Erzurum, si-a obtinut autorizatia si a inceput sa predice si sa predea despre importanta intelegerii si tolerantei. Eforturile sale de reforma sociala l-au transformat intr- una din cele mai cunoscute si respectate persoane publice in anii 1960.

Desi simplu ca aspect exterior, el este aparte in gandire si actiune. Isi deschide bratele intregii omeniri si se opune cu desavarsire necredintei, nedreptatii si devierii. Credinta si sentimentele sale sunt profunde, iar ideile sale si abordarea problemelor sunt atat de intelepte pe cat de rationale. Model viu al iubirii, ardorii si sentimentelor, el este extrem de echilibrat in gandirile si actiunile sale, in modul de abordare a problemelor.

Intelectualii si oamenii de stiinta ai Turciei confirma, intru-un mod tacit sau transparent, faptul ca el este unul dintre cei mai seriosi si importanti oameni de gandire si scriitori, si printre activistii de seama ai Turciei secolului douazeci sau chiar ai lumii musulmane. Dar aceste acolade ale pozitiei sale de lider al unei noi relansari islamice intelectuale, sociale si spirituale- o relansare cu potentialul de a imbratisa suprafete mari ale lumii- nu l-au oprit din a se stradui sa nu fie mai mult decat un umil slujitor al lui Dumnezeu si un prieten cu toti. Dorinta de faima este intocmai ca spectacolul si ostentatia, o “miere otravitoare” ce stinge vioiciunea spirituala a sufletului- este una dintre principalele reguli pe care le urmeaza.

Gülen si-a dedicat intreaga viata exprimarii strigatelor si tanguirilor, credintelor si aspiratiilor musulmanilor in particular si omenirii in general. El isi duce propriile griji, insa grijile celorlalti il strivesc. Simte fiecare lovitura data omenirii ca una data mai intai propriei sale inimi. El se simte atat de adanc si din interior conectat catre ceea ce este creat incat odata a spus: “Oricand vad toamna o frunza desprinzundu-se din ramura sa, ma simt atat de mahnit ca si cand mi s-ar fi amputat bratul”.