Anii de educație
Destinul l-a îndrumat pe Gülen să pună în aplicație toate aptitudinile și trăsăturile aduse de creație într-o manieră corectă și echilibrată. Cu propriile sale cuvinte:
Primul meu profesor a fost mama mea. Pe atunci, satul nostru nu avea școala primară. Mai târziu s-a deschis una.
Am început să fac rugăciunea la vârsta de 4 ani și de atunci nu am pierdut niciodată nicio rugăciune. Unul din profesorii mei se opunea religiei și nu putea accepta acest lucru. O altă profesoară, Belma, mă plăcea foarte mult și spunea: „Într-o zi un locotonent tânăr va traversa Podul Galata. Simt că îl văd de acum.”
Mi-am îndeplinit toate responsabilitățile față de familia mea, mi-am ajutat mama în gospodărie și umblam cu turma noastră de vaci și oi. În timpul meu liber, citeam cărți sau învățam din Coran. Când tatăl meu era imam în satul Alvar, am învățat de la Haci Sidki Efendi din Hasankale, aflat în regiunea noastră cum sa citesc Coranul cu pronunția și ritmul corecte. Nu aveam niciun loc pentru a rămâne în Hasankale, motiv pentru care trebuia să parcurg un drum dus-întors de 7-8 km.
Primul meu profesor de limba arabă a fost tatăl meu. După aceea mi-a predat nepotul lui Muhammed Lutfi Efendi, Sadi Efendi. Studiam în Erzurum când am aflat că bunicii mei au încetat din viață. Am fost extrem de zguduit. Zi și noapte mă rugam: „Doamne, ia-mi și mie sufletul ca să mă pot reuni cu ei.” În familia mea erau normale astfel de sentimente profunde.
Mi-am pierdut unul din frații vitregi în pe când eram copil. Ani de zile i-am vizitat mormântul și am plâns. Unul din cele mai șocante evenimente din viața mea a fost moartea lui Muhammed Lutfi Efendi. După moartea sa, lumea a trait un alt gol de neinlocuit, iar aceasta „veche mamă a omenirii” gemea încă o dată.
Tatăl meu a trebuit să se mute din Alvar. După o perioadă în Artuzu, el s-a stabilit în Erzurum. În timp ce studiam în Erzurum, îmi puteam pune toate lucrurile într-o cutie pe care o căram cu mâna. Mi-am continuat studiile în condiții foarte dificile. Găteam în același loc unde dormeam. De cele mai multe ori trebuia să facem duș cu apă rece ca gheața.
Odată, locul unde stăteam era atât de îngust încât trebuia să-mi întind piciorul spre colegul meu când dormeam. Deoarece credeam că acest lucru este nerespectuos, nu mă întindeam. În cealaltă parte a camerei erau cărțile noastre. Puteam eu să-mi întind picioarele spre ele? De asemenea, acea parte era îndreptată către Mecca. Singurul zid rămas era îndreptat către Korucuk. Gândindu-mă că tatăl meu ar putea fi acolo și acest lucru ar fi fost o lipsă de respect față de el, nu imi puteam întinde picioarele nici în acea direcție. Am stat așa câteva nopți fără să dorm. Niciodată în viața mea nu mi-am întins picioarele spre Korucuk, unde s-a nascut și a fost îngropat tatăl meu. Atât de mult respect am pentru părinții mei. În timp ce studiam științe teologice, citeam și alte cărți și studiam științele sufismului. Învățam științele teologice și urmăream sufismul în aceeași măsură. Deoarece eram foarte energic și activ, nu neglijam exercițiile fizice. De asemenea eram foarte determinat, poate chiar curajos. Mă cățăram repede pe pomul de chiparos înalt din fața moscheii Kursunlu, după care mă bucuram de peisajul înconjurator. Într-adevăr îmi plăcea să urc în vârful minaretelor.
Am fost foarte atent la vestimentație. Hainele mele erau foarte curate și un pic scumpe pentru acea perioadă. Uneori eram flămând zile întregi, dar niciodată nu am purtat pantaloni necălcați sau pantofi nelustruiți. Când nu găseam un fier de călcat, îmi puneam pantalonii sub pat ca să para călcați. [Fethullah Gülen, Mica mea lume, intervievat de Latif Erdoğan, cotidianul Zaman]
Gülen este prin felul său energic și activ, onorabil, extrem de curajos și accentuat, un susținător al ordinii și disciplinei. În plus, el are o conștiință istorică serioasă și este plin de sentimente eroice. Dacă abilitățile sale naturale nu ar fi fost disciplinate și echilibrate, cu usurință ar fi putut fi un „conducător” nemilos. Este extrem de devotat prietenilor și rudelor sale, sensibil, milos și politicos. Asta deși familia sa a suferit mari probleme și necazuri, cum a fost decesul laolaltă al fratelui, bunicului și bunicii sale paterne. Dacă nu ar fi făcut parte dintr-un cerc unde științele religioase și spiritualitatea erau studiate împreună, el s-ar fi putut retrage într-o viață de izolare mistică.
Fethullah Gülen a studiat și stiințele pozitive, literatura, istoria și filozofia. Educația care a început în casa părintească a continuat în Erzurum. Din nou, începând de acasa și continuând la genunchii lui Muhammed Lutfi Efendi, instruirea sa spirituală și religioasă nu s-au sfârșit niciodată. În timpul școlii, el a întâlnit elevii lui Bediüzzaman Said Nursî și a cunoscut Risale-i Nur, într-un fel o școală islamică completă și „contemporană” care a avut o mare contribuție la formarea sa intelectuală și spirituală.
O persoană este cu adevărat umană dacă el sau ea învață, predă și inspiră pe alții. Este dificil să consideri cu adevărat uman pe cineva care este ignorant și nu are dorința de a învăța. De asemenea, o persoană care nu se reînnoiește și nu se reformeaza pe ea însăși pentru a reprezenta un exemplu pentru ceilalți este puțin probabil să fie cu adevărat umană.
Între timp, el și-a continuat educația „modernă” în știință și filozofie, literatură și istorie. În timp ce acumula o profundă înțelegere a principalelor principii ale științelor moderne de la fizica la chimie, biologie și astronomie, a citit în franceză lucrarile originale ale unor filozofi existențialiști precum Camus, Sartre și Marcuse. De asemenea, a cunoscut celelalte filozofii estice, islamice și non-islamice, vestice, prin principalele lor surse.
Toate acestea au format un om cu o dragoste înflăcăratp și spiritualitate adâncă, în același timp, cu o cunoaștere largă, logică cuprinzatoare, discernământ și înțelepciune. Publicul l-a cunoscut pe Gülen ca fiind un om de intuiție și înțelepciune, limpezime, moliciune și generozitate, durere și pledoarie, demnitate și evlavie, compasiune, milă și toleranță. Pe de alta parte, el este cunoscut pentru „viața sa eroică”, speranța nesfârșită, idealismul și disciplina temperată. În cele din urmă, el este un simbol al răbdării. Apropiații lui îl cunosc ca fiind un om educat cu adâncp spiritualitate.
- Creat la .