Introducere
Cunoscut prin stilul său de viață simplu și aparte, Fethullah Gülen sau Hogeaefendi cum i se mai spune de catre cei care îl îndrăgesc, este un om de știință de proportii extraordinare. Acest om al tuturor timpurilor s-a născut în Erzurum, partea de est a Turciei, în 1941. După absolvirea unei școli particulare de teologie din Erzurum, și-a obținut autorizația și a început să predice și să predea despre importanța înțelegerii și toleranței. Eforturile sale de reformă socială l-au transformat într-una din cele mai cunoscute și respectate persoane publice în anii 1960.
Deși simplu ca aspect exterior, el este aparte în gândire și acțiune. Își deschide brațele întregii omeniri și se opune cu desăvarsire necredintei, nedreptății și devierii. Credința și sentimentele sale sunt profunde, iar ideile sale și abordarea problemelor sunt atât de înțelepte pe cât de raționale. Model viu al iubirii, ardorii și sentimentelor, el este extrem de echilibrat în gâdire și acțiunile sale, în modul de abordare a problemelor.
Intelectualii și oamenii de știință ai Turciei confirmă, întru-un mod tacit sau transparent, faptul că el este unul dintre cei mai seriosi și importanți oameni de gândire și scriitori, și printre activiștii de seama ai Turciei secolului douăzeci sau chiar ai lumii musulmane. Dar aceste acolade ale poziției sale de lider al unei noi relansări islamice intelectuale, sociale și spirituale - o relansare cu potențialul de a îmbrățișa suprafețe mari ale lumii - nu l-au oprit din a se strădui să nu fie mai mult decât un umil slujitor al lui Dumnezeu și prieten cu toți. Dorința de faimă este întocmai ca spectacolul și ostentația, o „miere otrăvitoare” ce stinge vioiciunea spirituală a sufletului - este una dintre principalele reguli pe care le urmează.
Gülen și-a dedicat întreaga viață exprimării strigătelor și tânguirilor, credințelor și aspirațiilor musulmanilor în particular și omenirii în general. El își duce propriile griji, însă grijile celorlalți îl strivesc. Simte fiecare lovitură dată omenirii ca una dată mai întâi propriei sale inimi. El se simte atât de adânc și din interior conectat către ceea ce este creat încât odată a spus: „Oricând văd toamna o frunză desprinzându-se din ramura sa, mă simt atât de mâhnit ca și când mi s-ar fi amputat bratul”.
- Creat la .