Un camin mai diferit
În opinia lui Fethullah Gülen, „Poemele, ca și rugămintile, exprimă suișurile și coborâșurile, dispozițiile înflăcărate și îndurerate din lumea interioară a unei persoane. În măsura în care indivizii sunt concentrați pe preamărite adevăruri, ei devin ca răsuflarile divine.” Gülen, om de știință, filozof și poet, a înfruntat o asfel de lume când s-a nascut în noiembrie 1941.
O regulă importantă și eficientă în universul lui Dumezeu este că cele mai mari lucruri cresc în sânul celor mai mici lucruri.De exemplu, semințele pomilor seqoia din Ecuador de aproximativ 30 tone cântăresc numai 0,7 mg. Ascunzând un ocean într-o picătură, Dumnezeu foloseste „sămânța” invizibilă ca material prim a organismului uman. În același mod, în măsura în care oamenii își realizează neputința, sărăcia lor și nimicnicia față de Dumnezeu, ei vor fi puternici prin forța Sa, bogați prin bogăția Sa și vor exista prin eterna Sa existență.
Oamenii care au o influentă în istorie apar în locuri neașteptate. Conform legendei, Roma ar fi fost fondată de doi frați, Romulus și Remus, care au fost alăptați de o lupoaică. Considerând criteriul importanței umane, cum a spus istoricul francez Lamartine și cum spun calculatoarele moderne, Muhammad, cel mai mare om care a trăit vreodată, a apărut într-o vale aridă în mijlocul deșertului. Imperiul Otoman s-a ridicat pe umerii unui mic, neimportant principat numit Selgiuc. Deși Gülen nu își atribuie nicio importantă el însuși, el este o persoană foarte importantă.
El s-a născut în micul sat anatolian Korucuk, ce cuprinde 50-60 de case, în zona Hasankale a regiunii Erzurum. Strămoșii săi provin din Ahlat, un mic oraș din provincia Bitlis situat între munții din vecinatatea lacului Van, în partea de est a Turciei. Scăpând de asuprirea Umeyyezilor si Abbașilor, nepoții Profetului s-au stabilit în regiunea muntoasă de est a Turciei, unde au „înflorit ca florile de zapadă” și au fondat anumite căi spirituale. Bitlis și vecinătățile sale au atins astfel deosebirea de a fi regiunea unde triburile turcesti și spiritul islamic s-au contopit pentru prima oară.
Gülen a făcut cunoțtință cu viața într-o vatră pătrunsă de spiritul islamului. El își descrie familia și amintirile din copilărie după cum urmează:
Prima persoană din familia noastră ce s-a stabilit în Korucuk a fost străbunicul meu Molla Ahmed, fiul lui Hursid Aga, fiul lui Halil Efendi. Molla Ahmed era o persoană extraordinară remarcată prin cunoștințele și evlavia sa. În ultimii 30 de ani din viața sa, nu și-a întins niciodată picioarele pentru a se culca și dormi într-un pat. Se spune că atunci când i se făcea somn se așeza, își sprijinea fruntea pe mâna dreaptă și ațipea un pic.
Bunicul meu Samil Aga a semănat cu tatal său în anumite privințe, fiind de asemenea ca un om al lumii de apoi. Seriozitatea și demnitatea sa a stârnit respectul oamenilor din sat. În plus față de influența sa, bunica mea Mûnise Hanim a avut probabil chiar o influență mai mare asupra mea. Ea a fost o femeie unică, ce vorbea foarte puțin și a încercat să exemplifice în totalitate cum este islamul prin felul său de a fi. Tatăl meu a avut de asemenea o influență mare asupra mea. El a trăit cu grijă, a avut ochii plini de lacrimi și nu a irosit timpul. Deși a crescut într-un sat mic în înconjurat de sărăcie, lipsuri și secetă, conform spuselor unei persoane care l-a cunoscut îndeaproape, el pare să fi primit o „educație regală”. Acest generos, nobil iubitor de cunoaștere a avut o minte sprintenă ce l-a relevant în subtilități și a fost legat de islam din toată inima sa. Bunica mea maternă, Hatice Hanim, a fost un monument de puritate din toate punctele de vedere. Fiica ei, Refia Hanim, mama mea, a fost un simbol de compasiune și profunzime. Ea a predat Coranul tuturor femeilor satului și mie într-o perioada când chiar și citirea acestuia era dificilă.
Musafirii, în special intelectualii, reau frecvent prezenți în casa noastră. Le-am acordat o mare atenție. În timpul copilăriei și adolescenței mele nu am stat niciodată cu cei de vârsta mea, în schimb, am stat întotdeauna cu oameni mai în vârstă și i-am ascultat explicând lucruri ce bucură mintea și sufletul.
Tatăl meu si-a îmbogățit constant comentariile cu observații spirituale auzite sau făcute de el. Acest lucru arată că a avut o minte luminată. Am fost impresionat de faptul că nu depășea niciodată limita comportamentului corespunzător. Atât în dragoste cât și în supărare, el a păstrat această limită. A fost exagerat de legat de apropiații Profetului și a sădit în mine și în frații mei vitregi dragostea pentru ei.
În afara familiei mele, Muhammed Lütfi Efendi a avut o influență foarte mare asupra mea. Fiecare cuvânt rostit de el părea o inspirație izvorâtă dintr-un alt regat. Noi ascultam cu atenție oricând vorbea, deoarece era precum auzeam lucruri cerești coborâte anterior pe Pământ.
Nu pot spune ca l-am înțeles în totalitate, deoarece a trecut în neființa când încă nu împlinisem nici 16 ani. Cu toate actestea, el a fost cel care mi-a trezit prima oară conștiința și percepțiile și am încercat să ating punctele sale cu mintea mea și abilitățile naturale, deși vârsta mea m-a împiedicat să îl înțeleg pe deplin. Intuiția, sensibilitatea și sentimentele mele de astăzi sunt datorită senzatiilor mele în prezența sa. [Fethullah Gülen, Mica mea lume, interviu de Latif Erdoğan, cotidianul Zaman]
După cum semnalează Gülen, această unică vatră a fost ca o casă de oaspeți pentru toți oamenii informați și dezvoltați spiritual din regiune, care poposeau pentru un timp și apoi plecau. Ca rezultat al acestui contact timpuriu cu oameni mai în vârstă, tânărul Gülen s-a văzut într-un cerc al cunoașterii și spiritualității aproape de la naștere.
Gülen a învățat prima oară arabă și persană de la tatăl său, căruia îi plăcea să citească cărti și citea mereu Coranul sau recita poeme. Ramiz Efendi era foarte interesat de viața apropiaților Profetului Muhammad, iar carțile sale despre ei erau adesea foarte uzate sau cu urme de lacrimi de la lectura intensă. El a sădit în inima fiului său această dragoste față de apropiatii Profetului, aceasta urmând să fie una din cele mai importante părți ale lui Gülen. Aceasta explică marea sa dragostea față de Profet și apropiatii acestuia, care a rasarit ca fumul de la un arzător de tămâie în casa tatălui său.
Satele noastre vechi
Liniștea adâncă, calmul contemplativ și natura magică ce înconjoară imaginația noastră când ne gândim la satele noastre vechi nu mai există.
Bucata de liniște care o simțim și care ne înveselește astăzi într-un golf sau un crâng a fost dintotdeauna atmosfera naturală și permanentă a satelor noastre vechi. A fost o legătură atât de caldă și o balanță atât de dulce între satele și orașele din trecut încât sătenii nu au invidiat orașul și orășenii, iar orășenii nu i-au privit de sus pe săteni. De fapt, uneori s-a întâmplat ca orășenii să trăiască în sate. Satul, considerat un mic oraș atunci, a fost un lacaș al frumuseții divine unde orășenii mergeau pentru distracție și relaxare, dar și pentru a fi aproape de natură. O liniște placută și un calm ce au dominat întotdeauna satele vechi. Lumina soarelui de dimineață, sunetul oilor și mieilor, al insectelor și păsarilor ating inimile noastre în valuri dulci de plăcere și îndulcesc melodia adancă din interiorul naturii. Seara, existența se cufundă în învelișurile de amurg, o atmosferă misterioasă care farmecă oamenii și îndeamnă la visare. Nopțile întotdeauna au generat un cantec de liniște și calm.
În această lume - vecină cu Lumea de Apoi - chemarea la rugaciune si litaniile de rugăciune, limbajul de dincolo, ne cheamă la un concert diferit și ne plimbă în jurul unei atmosfere mai adânci și mai spirituale. Atât timp cât simțim gândurile și ideile ce aparțin acelei perioade sacre, nu ne putem rupe de trecut și ramanem detașați de viitor. [Fracțiunea de aur a timpului, Izmir: 1994, 37-42]
- Creat la .