Oamenii se nasc neajutorați, ignorând legile vieții și trebuie să strige pentru a primi ajutorul necesar. Abia după un an pot merge pe picioare. La vârsta de 15 ani pot distinge binele de rău. Cu toate acestea, ființele umane au nevoie de o viață întreagă pentru a dobândi perfecțiune și puritate în gândire, concepții și credință. Îndeplinindu-ne datoria se robi ai Creatorului, Protectorului, și pătrunzând în misterele creației prin pontețial și calitățile pe care le avem, căutăm să atingem rangul adevăratei umanități și să devenim demni de o viață de apoi fericită, eternă.