Fethullah Gülen ca educator și profesor de religie

Am cunoscut mai întâi instituțiile educaționale conduse de participanții mișcării îndrumate de domnul Fethullah Gülen. Acest lucru m-a făcut în schimb să studiez scrierile sale și să descopăr rațiunea ce se află în spatele acțiunii riscante provenite din viziunea educațională a lui Fethullah Gülen și a colegilor săi.

La început, se cuvine să precizez relația domnului Fethullah Gülen cu școlile ce sunt adesea numite școlile Fethullah Gülen sau școlile mișcării Fethullah Gülen. El se caracterizează mai întâi drept educator. Cu toate acestea, el are grijă în a face distincția dintre educație și predare. El spune: „Majoritatea ființelor umane pot fi profesori, dar numărul educatorilor este foarte limitat.”1

A încercat de asemenea să explice că școlile nu sunt ale lui. „M-am săturat să tot spun că școlile nu îmi aparțin”, afirmă el cu o ușoară exasperare2. Bazele școlilor au fost puse prin acorduri individuale cu țările în care își au locațiile și cu companiile educaționale născute pentru acest scop.  Fiecare școală este o instituție independentă, dar majoritatea se bazează pe serviciile companiilor turcești de a oferi educație și resurse umane.

Prima oară când am vizitat o astfel de școală a fost în anul 1995, în Zamboanga, în sudul insulei filipineze Min-danao.  Era o școală turcească la câțiva kilometri în afara orașului. În timp ce mă apropiam de școală, primul lucru care mi-a captat atenția a fost înscrisul de la intrearea în proprietate: „Școala turco-filipineză a toleranței”. Aceasta este o afirmație uimitoare în Zambo-anga, un oraș constituit din 50% creștini și 50% musulmani, localizat într-o regiune în care timp de peste 20 de ani mai multe grupuri separatiste musulmane Moro au fost prinși într-o luptă armată împotriva forțelor militare ce aparțineau guvernului filipinez. Într-o zonă unde răpirile sunt frecvente, războaiele între gherile, raiduri, arestări, dispariții și omoruri produse de forțe militare și para militare, această școală oferă copiilor musulmani și creștini filipinezi , pe lângă o educație la un înalt grad, un mod de trai adecvat. Colegii mei iezuiți de la Ateneul Zmaboanga relatează că încă de la început, Școala turco-filipineză a toleranței a menținut un nivel de contact foarte bine strâns și o cooperare cu instituțiile creștine din regiune.

Am avut apoi ocazie să vizitez și alte școli și să discut despre politica educațională cu personalul administrativ și cu cei ce predau. Forța programelor lor în știință, informatică și limbi străini este demonstrată de succesul lor repetat în olimpiade academice. Într-un liceu din Bishkek m-am adresat unui grup de copii kârgâzi din clasa a șaptea timp de aproape jumătate de oră.  La final, profesorul i-a rugat pe studenți să identifice elementele de pronunțare și de vocabular care se regăsiseră în discursul meu. Elementele găsite de aceștia au indicat că eu vorbesc americană și nu o formă a englezei britanice, iar spre uimirea mea, nu le-a fost dificil să observe acest lucru.

Mă așteptam să găsesc un conținut islamic explicit în curriculum și în mediul înconjurător, dar nu a fost cazul. Când am întrebat despre absența a ceea ce pentru mine ar fi fost o parte de înțeles într-un proiect educațional de inspirație religioasă, mi s-a spus că datorită naturii pluraliste a studenților – creștini și musulmani din Zamboanga, budiști și hinduși din Kârgâzstan – ei căutau să răspândească printre ei valori universale precum onestitatea, munca, armonia și serviciul conștiincios, nu instruirea religioasă.

Astfel am început să studiez scrierile lui Fethullah Gülen pentru a certifica principiile educaționale și motivația care pun bazele acestor școli și să încerc să găsesc tehnicile proprii lui Fethullah Gülen, care l-au transformat într-un educator capabil de a-i inspira pe ceilalți prin viziunea sa.

Viziunea educațională a lui Fethullah Gülen

În anii ce au urmat stabilirii Republicii Turcia, mulți musulmani turci au criticat programul de „modernizare” condus de guvern, adoptând pe nevăzutele cele mai rele, dar și cele mai bune elemente din civilizația europeană.  Ei vedeau secularizarea nu neapărat ca pe un etect secundar neintenționat al procesului de secularizare, ci ca pe un rezultat bine știut al unei baze anti-religioase.  Ei susțin că prezumția negrăită care se află sub reformele modernizatoare a fost o convingere ideologică că religia reprezintă un obstacol în progres și că ea trebuie exclusă din sfera publică a societății, economiei și politicii, dacă se urmărește dezvoltarea națiunii. Fronturile de războaie trasate în timpul deceniilor, încă de la stabilirea Republicii, întărite de sistemele reciproce ale educației, au făcut din dezbaterile religioase din Turcia un procedeu în care se așteaptă ca toți să își exprime punctul de vedere.

Din punctul meu de vedere, unul dintre motivele pentru care Fethullah Gülen a fost atacat atât de „dreapta” cât și de „stânga” de seculariști și oamenii religioși din Turcia, este chiar din cauza faptului că el a refuzat să ia partea în chestiuni privite ca puncte moarte. În schimb, el oferă un punct de vedere orientat spre viitor, prin care speră să se treacă peste aceste dezbateri ce vor dura la nesfârșit. Soluția propusă de el este să se afirme scopul modernizării decretate de Republica Turcă, dar să arate că un adevărat proces de modernizare trebuie să includă dezvoltarea totală a individului. În termeni educaționali, trebuie să se ia în considerare principalele îngrijorări asupra metodelor prezente de educație, pe care să le țeasă într-un nou stil educațional care va răspunde cerințelor lumii de azi.

Acest lucru este foarte diferit de proiectele reacționare, care de fapt doreau să readucă la viață elemente din trecut. Negând că educația oferită în școli, asociată cu numele lui este o încercare de a restabili sistemul otoman sau de a reinstaura califatul, Fethullah Gülen afirmă în mod repetat: „Dacă nu există o adaptare la noile condiții, rezultatul va fi dispariția.”3

În ciuda necesității modernizării, el spune că există riscuri în privința implicării în orice tip de legătură cu trecutul. Îndepărtați de valorile tradiționale, tinerii sunt în pericol de a primi educația prin prisma non-valorilor.  Valorile non-materiale precum profunzimea ideilor, claritate în gândire, sentimente, apreciere culturală sau interes adresat spiritualității tind să fie ignorate în educația modernă,  care are scopul de a produce funcționari în masă într-un sistem de piață globalizat.4

Acești studenți educați pentru a găsi locuri de muncă, nu vor avea o formare interioară necesară pentru a găsi adevărata libertate umană.  Liderii din domeniile politice și economice  se oferă să promoveze adesea educația orientată spre găsirea unui loc de muncă, deoarece le dă puterea de a controla cadrele „antrenate, dar nu și educate” mult mai ușor. Fethullah Gülen atestă faptul că dacă dorim să controlăm masele de oameni, trebuie doar să îi însetăm cu cunoaștere.  Drumul spre educația socială este pavat cu educație universală adecvată, căci doar aceasta poate oferi oamenilor suficientă înțelegere și toleranță pentru a respecta drepturile celorlalți.5 Așadar, din puctul lui Fethullah Gülen de vedere, nu numai stabilirea dreptății este împiedicată de lipsa unei bune educații, ci și recunoașterea drepturilor umane și a atitudinilor de a-i accepta și tolera pe ceilalți. Dacă oamenii ar fi educați adecvat pentru a putea gândi și lua decizii pentru ei înșiși și pentru a putea răspândi valorile pozitive ale dreptății sociale, dreptul uman și toleranța, vor putea deveni agenții schimbării pentru a implementa aceste scopuri benefice.

Dacă se dorește o reformă educațională, atunci pregătirea profesorilor este o responsabilitate ce nu trebuie neglijată. Fethullah Gülen observă că „educația diferă de predare.”6 Diferența dintre cele două este că atât profesorii, cât și educatorii comunică informația și predau abilități, dar educatorul este cel care are abilitatea de a ajuta personalitatea studenților să iasă la iveală, hrănesc gândirea și reflecția, și construiesc caracterul. În același timp, educatorul îl ajută pe student să-și interiorizeze calitatățile de disciplină de sine, toleranță și simțul misiunii. El îi descrie pe cei care doar predau teoria pentru a primi un salariu, ca persoane ce nu au nici un interes în formarea caracterelor studenților și sunt precum „orbii conduși de orbi.”

Lipsa coordonării sau intergrarea între sistemele educaționale antagonice reciproce și concurență a dat naștere la ceea ce Fethullah Gülen numește „o luptă amară ce nu ar trebuit să aibă loc niciodată: știința versus religia.”7 Această falsă dihotomie, care în timpul secolelor 19-20 era sursa energiei învățaților, a politicienilor și a liderilor religioși pe ambele fronturi de dezbateri, a dus la o bifurcație a filozofiilor educaționale și a metodelor folosite.  Educatorii moderni seculari au privit religia ca pe o pierdere de timp și un obstacol în calea progresului.  Printre învățații religioși, dezbaterea a dus la respingerea modernității, iar religia a devenit „o ideologie politică, și nu o religie în adevăratul sens.”8 El simte că printr-un proces educațional în care învățații religioși dețin o informație clară în științe, iar oamenii de știință sunt expuși valorilor religioase și spirituale, „conflictul dintre religie și știință va apune sau cel puțin va fi recunoscut cât de absurd este.”9

Pentru ca acest lucru să se întâmple, el spune că este necesară implementarea unui nou stil de educație, unul care „va combina cunoașterea religioasă și științifică cu moralitate și spiritualitate, pentru a produce oameni luminați cu inimi luminate de științele religioase și spiritualitate și de științele pozitive”, oameni dedicați traiului conform calităților și valorilor morale, „cunoscători ai condițiilor socio-economice și politice a timpurilor în care trăiesc.”10

Există câțiva termeni ce apar în mod repetat în lucrările domnului Fethullah Gülen, legate de educație și trebuie clarificate pentru a nu provoca neînțelegeri. Primul termen este cel al spiritualității și valorilor spirituale. Unii ar putea considera acest termen un cod pentru „religie” și folosit pentru a contraataca prejudecățile despre religiozitate în societățile moderne seculare. Este însă clar că Fethullah Gülen folosește aceste termen într-un sens mai larg. Pentru el, spiritualitatea include nu numai învățăturile religioase, ci și etica, logica, bunăstarea psihologică. Cuvintele cheie din lucrările sale sunt compasiune și toleranță.  Scopul educației este acela de a insufla studenților asemenea calități, pe lângă pregătirea lor în disciplinele „exacte”.

Mai trebuie analizați și alți termeni pe care Fethullah Gülen îi menționează frecvent. El vorbește adesea despre nevoia de valori culturale11 și tradiționale12.  Apelarea la introducerea valorilor culturale și tradiționale în educație a fost interpretat de critici ca pe un strigăt revoluționar al societății otomane pre-republicane.  Fethullah Gülen a fost acuzat de a fi irticaci, tradus din turcă drept „reacționar”.  Aceasta este o acuzație pe care el mereu a respins-o. În apărarea sa, el declară: „Cuvântul irtica înseamnă întoarcerea în trecut sau transportarea unui lucru din trecut în prezent. Sunt o persoană care privește eternitatea, nu numai ziua de mâine, ca pe un scop.  Mă gândesc la viitorul țării mele și încerc să ajut cum pot. Nu am avut nici o legătură cu defăimarea țării mele în niciuna dintre cărțile pe care le-am scris, în cuvintele pe care le-am spus în discursuri.  Dar nimeni nu poate eticheta credința în Dumnezeu, venerarea și valorile morale drept irtica.”13

Prin propunerea valorilor culturale și tradiționale, el pare să privească Turcia ca pe o lungă și înceată acumulare de înțelepciune care mai are încă foarte multe de arătat oamenilor moderni și mult din înțelepciunea tradițională este încă foarte relevantă nevoilor societăților de azi. Trecutul nu trebuie uitat din cauza acestei înțelepciuni acumulate. Pe de altă parte, orice încercare de a reconstrui trecutul, este destinată eșecului.  Am putea spune că în timp ce respinge eforturile de a rupe legătura cu trecutul, Fethullah Gülen respinge de asemenea și efoturile de a restabili sau recrea socientatea modernă.

Tendința unor reformatori moderni de a rupe legătura cu trecutul este privită de el ca o binecuvântare mixtă.  Acele elemente moștenitoare care erau opresive, stagnante sau care și-au pierdut scopul original și inspirația  trebuie să trebuie să fie înlocuite fără îndoială.  Dar, elementele liberatoare trebuie reafirmate dacă scopul este construirea unei vieți mai bune pentru tânăra generație.  Este foarte clar faptul că modul lui de gândire nu se limitează doar la dezbaterile interne  despre  direcțiile politice ale Turciei și nici asupra viitorului societăților islamice.  Viziunea sa educațională este una ce îmbrățișează societățile „din toată lumea”.  Acesta dorește să formeze reformatori, adică cei care sunt întăriți de un sistem de valori ce ia în considerare atât aspectele fizice cât și cele non-materiale ale umanității. Astfel el declară: „Cei ce vor să reformeze lumea trebuie mai întâi să se reformeze pe ei înșiși. Pentru a putea conduce lumea spre o viață mai bună, trebuie mai întâi să-și purifice lumile lor interioare de ură, ranchiună și gelozie și să-și împodobească lumea exterioară cu virtuți. Persoanele care nu dețin control de sine și nici disciplină, care au dat greș în a-și rafina sentimentele, pot părea interesanți la început. Dar, aceștia nu-i vor putea inspira pe ceilalți în nici un mod permanent, iar sentimentele pe care le cultivă  vor dispărea la scurt timp.”14

Fethullah Gülen afirmă: „O persoană este într-adevăr ființă umană doar dacă învață și îi inspiră și pe ceilalți. Este dificil să privești drept ființă umană pe cineva care este ignorant și nu dorește să învețe.  Este de asemenea  discutabil dacă o persoană învățată care nu se reformează pentru a fi un exemplu pentru ceilalți, este ființă umană cu adevărat.”

Fethullah Gülen, profesor în islam

Scopul acestei lucrări a fost concentrarea asupra lui Fethullah ca educator. Rolul său ca învățat religios și profesor este un subiect ce necesită o atentă examinare, precum și studiul gândirii sale religioase ca interpret al islamului. Asemenea întrebări nu reprezintă însă scopul acestei scrieri. Cu toate acestea, un studiu asupra viziunii sale educaționale nu ar fi complet fără o priviră scurtă asupra scrierilor sale despre islam.

Dintre cele 30 de cărți ale lui, unele sunt compilații de predici, discuții, care vor fi împărțite studenților și credincioșilor.  Altele sunt răspunsuri la întrebări adresate lui în diferite momente de către studenți. Studiile sale variază începând cu biografia Profetului Muhammad, introducere în sufism, continuând cu întrebări despre știința kalâm, până la elaborarea temelor esențiale ale credinței islamice.  Aceste studii se adresează nu numai specialiștilor, ci și unei audiențe generale compusă din musulmani educați.

Ce se poate spune cu privire la interpretarea personală a surselor și tradițiilor islamice de către Fethullah Gülen? Primul lucru care are impact asupra cititorilor săi este accentul pus pe moralitate și virtutea morală, care este centrul elanului religios inspirat mai mult de Coran decât de praticile rituale.  Fethullah Gülen aprobă nevoia de ritual și privește integritatea etică drept element în inima impulsului religios. „Moralitatea este esența religiei și cea mai fundamentală parte a Mesajului Divin”, afirmă el. A fi virtuos și a avea bune moraluri înseamnă a fi erou. Cei mai mari eroi sunt în primul rând Profeții, iar după ei, cei care îi urmează în sinceritate și devotament. Un musulman adevărat este acela care practică o moralitate cu adevărat universală, islamul.”  El își sprijină afirmația citând un hadith al lui Muhammad în care acesta spune: „Islamul constă în bune moraluri; am fost trimis pentru a perfecționa și completa bunele moraluri.”15

Aspectele variate ale stilului de viață islamic sunt combinate pentru a produce individul onorabil, integru din punct de vedere etic. În acest sens larg al islamului sau a supunerii vieții individului lui Dumnezeu, poate fi spus că școlile stabilite de mișcarea asociată cu numele lui Fethullah Gülen au ca aspirații viziunea etică ce izvorăște din islam, dar nu este limitată la membrii umma. Fethullah Gülen propune un fel de cod universal etic , pe care el ca musulman, l-a învățat din islam.  Este evident că el nu consideră virtuțile, calitățile umane și valorile morale ca aparținând exclusiv musulmanilor, deoarece și non-musulmanii sunt bine primiți în școli.

Islamul este deci o „cale de a conduce omul la perfecțiune sau de a face ca individul să reintre în posesia stării angelice primordiale.”16 Dacă islamul este văzut ca pe o cale spre perfecțiunea morală, trebuie luată în considerare și dezvoltarea tasawwuf-ului ca pe  o dezvoltare normală, inevitabilă în tradiția islamică. Fethullah Gülen oferă o definiție etică sufismului : „lupta continuă  de a scăpa de comportamentul dăunător și acumularea virtuților.”17 El laudă sufiții din istoria islamică deoarece aceștia erau ghizi spirituali care au arătat generațiilor de musulmani cum să urmeze calea perfecțiunii umane.

Această scriere cu viziune pozitivă asupra tradiției sufite a dus la acuzarea lui de crearea în centrul mișcării sale a unui tarekat neo-sufit. Fethullah Gülen negat spunând că el nu a făcut parte niciodată dintr-un tarekat sufit, cu atât mai puțin a fost el cel care a format ordinul cvasi-sufit. El afirmă că a condamnat sufismul, dimensiunea spirituală a islamului, este opus credinței islamice în sine. Astfel, el declară: „Am spus de nenumărate ori că nu sunt membru al nici unui ordin religios. Islamul, ca religie,  pune în evidență sfera spirituală și consideră drept scop principal antrenarea eului. Ascetismul, pietatea, bunătatea și sinceritatea sunt esențiale.  În istoria islamului, disciplina care s-a concentrat cel mai mult asupra acestor chestiuni a fost sufismul.  Opunerea acestuia ar însemna opunerea esenței islamului. Dar, repet, nu m-am alăturat niciodată vreunui ordin sufit și nici nu am avut legătură cu ele.”18

Note de final

Un sumar al lucrării scrise de Doctorul Thomas Michel, Secretar General al Secretariatului Vaticanului în Dialoguri între religii, în Simpozionul F. Fethullah Gülen (Universitatea Georgetown, aprilie 2001).

  1. Criteria or Lights of the Way (Izmir: Kaynak, 1998), 1:36.
  2. Lynn Emily Webb, Fethullah Gülen: Is There More to Him Than Meets the Eye?, 106.
  3. Webb, Fethullah Gülen, 86.
  4. Towards the Lost Paradise 16.
  5. “M. Fethullah Gülen: A Voice of Compassion, Love, Understanding and Dialogue", Introducere a domnului Fethullah Gülen, “The Necessity of Interfaith Dialogue: A Muslim Approach,” prezentat de Parlamentul Religiilor Lumii, Cape Town, Africa de Sud, 1-8 decembrie, 1999.
  6. Criteria or Lights of the Way, 1:36.
  7. “The Necessity of Interfaith Dialogue,” 39.
  8. Ibid., 20.
  9. Ibid., 39.
  10. Ibid.
  11. Cf., “Foarte puțină importanță și atenție se acordă predării valorilor culturale, deși sunt mai necesare decât educația.  Dacă într-o bună vom putea asigura aceste valori, atunci vom putea spune că într-adevăr am atins un mare obiectiv.” Criteria or Lights of the Way, 1:35.
  12. Cf. Towards the Lost Paradise, 16, and Criteria or Lights of the Way, 1:44-45.
  13. Webb, Fethullah Gülen, 95.
  14. “The Necessity of Interfaith Dialogue,” 30.
  15. Towards the Lost Paradise, 30.
  16. Prophet Muhammad: The Infinite Light, 2:153-54.
  17. Key Concepts in the Practice of Sufism, 1.
  18. Webb, Fethullah Gülen, 102-3.
Pin It
  • Creat la .
Copyright © 2021 Fethullah Gülen site-uri Web. Toate drepturile rezervate.
fgulen.com este sursa oficială pe Fethullah Gülen, savant de renume turc şi intelectuală.