Fethullah Gülen: „Nu am nici un regret”
Fethullah Gülen, clericul musulman pe care guvernul turc dă vina pentru recenta tentativă de lovitură de stat, a fost mult timp sihastru, acordând rar interviuri. Dar, în urma acuzațiilor împotriva sa, el a căutat să își curețe imaginea.
Gülen a fost de acord recent să răspundă la câteva întrebări scrise de la POLITICO. Corespondenta este aici în întregime:
„Insistați că mișcarea dvs. este pașnică, apolitică. Dar, mai multe surse îmi spun că Hizmet-ul are o parte întunecată - unde indivizii sunt atent îngrijiți pentru a intra în guvern și în profesii conexe cu intenția unei preluări finale. E adevărat? Dacă nu, este posibil ca aceste tipuri de activități să se întâmple fără știrea dumneavoastră?
Am servit ca predicator timp de aproape 30 de ani înainte de a veni în S.U.A. și prietenii mei au continuat să publice predicile mele după ce m-am stabilit aici. Există peste 70 de cărți bazate pe articolele și predicile mele. Este firesc ca în guvernul turc să existe oameni care împărtășesc unele dintre opiniile mele la fel cum sunt cei care nu le împărtășesc.
Predicile mele au fost întotdeauna in sensul de a se acționa în cadrul legii și într-un mod etic. Dacă cineva care urmează inițiativele mele acționează în mod ilegal sau neetic sau în cazul în care nu se supun ordinelor legale ale superiorilor lor, aceasta este o trădare a învățăturilor mele și susțin pe deplin investigarea acestora și suportarea consecințelor.
Dacă nu există nici o discriminare, instituțiile guvernamentale reflectă culorile și tiparele societății sale. Știm că în instituțiile guvernamentale din Turcia există oameni de diferite orientări politice și religioase, cum ar fi naționaliști, neonationalisti, maoiști, kemaliști, aleviții, de stânga, simpatizanți ai ordinelor sufite și altele. Timp de decenii, niciunul dintre aceste grupuri nu a putut să fie transparent cu privire la identitatea sa, cu excepția kemaliștilor din cauza profilarii politice și discriminarii. Și acum, loialitatea față de Erdoğan înlocuiește loialitatea față de Ataturk drept criteriu de identitate acceptabila.
Este dreptul constituțional al fiecărui cetățean turc sa lucreze în instituțiile lor guvernamentale în cazul în care sunt calificați să facă acest lucru. A acuza pe cineva de a avea un scop nefast, fără probe este calomnie. Dacă oamenii se tem să-și dezvăluie identitatea lor de teama de represalii, aceasta este problema regimului, nu a lor.
În ceea ce privește discursul meu, nu am pledat niciodată pentru schimbarea regimului din Turcia. Din contră, în urmă cu 22 de ani, în 1994, am spus public că nu va exista alta soluție in afara democrației în Turcia sau în alte părți ale lumii. Acest lucru a fost atât o predicție cat și un angajament față de democrație. Publicații care sunt aliate cu președintele Erdoğan acum, m-au criticat sever atunci, aproape numindu-mă un necredincios. Atunci când armata domina politica internă la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, am fost acuzat în instanțele turcești... dar nu s-a putut aduce nici măcar o singură probă pentru a arăta că am sprijinit orice alt regim, în afara democrației.
Ce credeți că vă rezervă viitorul pentru mișcarea dumneavoastră în urma tentativei de lovitură de stat din Turcia și demonizării organizației dumneavoastră de către liderii turci?
Președintele Erdoğan pare determinat să șteargă toate instituțiile create de participanții Hizmet-ului și să prevină orice tentativă viitoare de a stabili orice instituții noi. Acest lucru este contrar Constituției Turciei și tuturor acordurilor internaționale la care Turcia este parte. Dar, fără ca liderii mondiali să ia o poziție cu măsuri eficiente împotriva acestei vânători de vrăjitoare, nu există nicio dinamică internă în Turcia pentru a îl opri pe preşedinte.
Prietenii noștri și-au apărat până în prezent drepturile prin proteste pașnice și în instanțele turcești. Acum, chiar și birourile de avocatură sunt percheziționate și avocații sunt închiși. Dreptul oamenilor de a se apăra în instanța de judecată este luat. Guvernul Erdoğan face totul pentru a împinge acești oameni la violență. Dar, până în prezent au rezistat și au rămas liniștiți și sunt încrezător că vor rămâne așa. Unii participanți ai Hizmet-ului au părăsit țara în căutare de oportunități pentru investiții sau pentru a-și desfășura activitatea profesională în străinătate.
Aceasta este o pierdere tristă pentru Turcia, dar este singura alegere pentru unii oameni. Proprietăți private în valoare de sute de milioane de dolari au fost confiscate. Sper și mă rog ca această nebunie să nu dureze mult timp.
În cazul în care guvernul S.U.A. decide să vă extrădeze în Turcia, veți fi de acord cu decizia?
Guvernul S..U.A are un precedent îndelungat de respectare a statului de drept și a libertăților. Din această motiv, ei au o reputație respectabilă în întreaga lume. Nu consider că este probabil ca ei să renunțe la această tradiție și să submineze reputația lor, pur și simplu pentru că președintele Erdoğan este atât de neclintit cu privire la această problemă. În cazul puțin probabil în care extrădădarea mea este decisă din motive politice, am declarat deja că nu au nevoie să mă forțeze să părăsesc țara, îmi voi cumpăra singur biletul și mă voi duce de bunăvoie, fără să clipesc.
Nu sunt îngrijorat pentru mine, dar sunt îngrijorat cu privire la insistența președintelui Erdoğan de a pune în pericol relația Turciei cu S.U.A. și NATO. Ambele au jucat un rol crucial în transformarea Turciei de la un regim unilateral la o democrație imperfectă. Dacă relația Turciei cu S.U.A. și NATO este afectată, nu cred că va aduce beneficii democrației turce în niciun fel.
Este adevărat că dumneavoastră și Președintele Erdoğan ați fost odată prieteni și aliați? Dacă este așa, ce a provocat tensiunile dintre dumneavoastră care au condus la această situație astăzi?
Mulți observatori au numit relația noastră o alianță, însă de fapt, niciodată nu am fost foarte apropiați. L-am întâlnit de două sau de trei ori, de fiecare dată înainte ca el să candideze pentru alegeri. Atunci când partidul său a candidat pentru alegeri eram deja aici, așa că nu am putut vota oricum, dar simpatizanții Hizmet –ului au sprijinit partidul său prin voturile lor și vocile lor în mass-media.
Motivul pentru acest sprijin nu este complicat. Când au intrat în alegeri în 2002, ei (Partidul Justiției și Dezvoltării al lui Erdoğan) au promis orientarea Turciei înainte în eforturile sale pentru aderarea la UE prin punerea în aplicare a reformelor democratice; consolidării drepturilor și libertăților omului; o mai bună integrare a Turciei cu lumea; eradicarea corupției publice și profilării politice a oamenilor și măsurilor discriminatorii de către guvern. Eu și prietenii mei i-am sprijinit pentru aceste promisiuni.
Conducând alegerile în 2011, au promis o constituție democratică care va fi elaborată de către civili, fără teama de generalii militari. Dar, după ce au câștigat alegerile, au început să reverse fiecare reformă democratică pe care au pus-o în aplicare anterior. Constituția democratică a fost mai întâi condiționată de includerea președinției executive și apoi complet uitată.
În trecut, am susținut ideea unui sistem prezidențial în cazul în care acesta urmează să fie modelat după S.U.A., Franța sau alte țări în care există controale și echilibre oponente președintelui. Dar, propunerea dlui Erdoğan a fost asemănătoare unui sultanat. Nu am putut susține un astfel de sistem în mod conștient.
Dl Erdoğan a pus presiune pe mine și pe simpatizanții Hizmet-ului pentru a sprijini în mod public ideea sa de sistem prezidențial. El a crescut presiunea prin sprijinirea alternativelor finanțate de guvern pentru instituțiile Hizmet-ului și apoi a început să amenințe că le închide. În cazul în care ne-am fi conformat cererii sale și am fi devenit complici, ne-am fi putut bucura de favorurile guvernului turc acum. Dar am refuzat și ne-am confruntat cu mânia lor în ultimii trei ani.
Acest lucru ar putea fi numit prețul independenței. Este un preț greu, într-adevăr, dar nu am niciun regret și nu cred că vreunul dintre prietenii mei are vreun regret. Singura mea tristețe este faptul că țara continuă să sufere pentru că nimeni nu poate sta împotriva ambițiilor sale neinhibate.
Dacă ați fi avut ocazia de a vorbi cu președintele turc Recep Tayyip Erdoğan și cu președintele S.U.A., Barack Obama, acum, ce le-ați spune?
Nu cred că președintele Erdoğan ar considera că merită să vorbească cu mine. În trecut, am făcut eforturi pentru a ajunge la ei, prin intermediul scrisorilor privind profilarea și discriminarea de către guvern sau cu privire la problema modului de abordare a situației dificile a cetățenilor kurzi. Dar, niciuna dintre aceste încercări nu a fost luată în serios. Acum, trebuie doar să mă rog ca Dumnezeu să îi dea prudență, astfel încât să nu pună în pericol viitorul acestei mari națiuni.
Am asistat la eforturile președintelui Obama de a menține relația cu Turcia, în ciuda provocărilor de a relaționa cu un lider autoritar. Relația S.U.A-Turcia este foarte importantă pentru ambele țări, dar mai importantă pentru Turcia. Aș fi trist să văd că această relație se deteriorează. În același timp, acțiunile interne ale președintelui Erdoğan subminează valorile democratice de bază ale S.U.A. și NATO.
Sunt îngrijorat de faptul că în timp ce încearcă să mențină relația, terenul pe care este construită această relație se schimbă. Conform rapoartelor mass-media pe care le văd, grupări radicale violente, cum ar fi ISIS primesc sprijin tacit în Turcia, tratarea problemelor de securitate în ceea ce privește PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan) provoacă victime în rândul civililor și suferințe în rândul cetățenilor kurzi și ambițiile președintelui Erdogan de a deveni un erou național amenință să destabilizeze și mai mult regiunea. Există un anti-americanism în creștere și mass-media sub controlul președintelui Erdoğan joacă un rol principal în acest sens.
Menținerea în viață a relației, prevenind în același timp Turcia de a se transforma într-un alt regim autoritar din Orientul Mijlociu este o sarcină foarte sensibilă și sper că echipa capabilă de experți a președintelui îl va conduce în direcția cea bună în gestionarea acestei provocări.
- Creat la .