Fragmente din diverse interviuri

Islamul este înțeles greșit1

Trebuie să ne revizuim modul în care înțelegem islamul. Ca musulmani, trebuie să ne întrebăm de ce unii avansează în această lume, iar noi ne scufundăm? Luând Coranul și Sunna ca surse principale și respectând marii oameni din trecut, trebuie să ne putem întrebări asupra prezentului și viitorului. Caut muncitori ai gândului și cercetători care să stabilească balanța necesară dintre aspectele schimbătoare și cele neschimbătoare ale islamului și să ia în considerare reguli ca abrogarea, particularizarea, generalizarea și restricția, pentru a putea reprezenta islamul înțelegerii moderne. Primele cinci secole ale islamului au reprezentat perioada în care existau foarte mulți astfel de cercetători și gânditori, iar libertatea de gândire se aplica pe scară largă. Învățații și gânditorii măreți se pot dezvolta doar într-o astfel de atmosferă.

Nu există dogmatică în Islam2

Î: Care este atitudinea islamului în ceea ce privește dogmatica?

R: Dacă dogmatica presupune acceptarea sau copierea unui lucru orbește fără a lăsa loc liberei gândiri și a folosirii facultăților mentale, atunci în islam nu există așa ceva.  Prin concepția religiei care s-a dezvoltat în Vest, a ști și a crede sunt două lucruri total diferite. În islam însă, ele se completează unele pe altele. Coranul insistă asupra faptului că toate ființele își folosesc facultățile mentale ( gândirea, raționamentul, reflecția, critica, evaluarea etc.).

Î: Ce ne puteți spune despre versetele din Coran care sunt reprezentative în legea coranică?

R: Acestea sunt aspecte fixe, neschimbate ale creației și vieții. Deoarece „legile naturii” nu se schimbă niciodată,  nici aspectele esențiale ale umanității nu o fac (natura sa, nevoile primare, sentimentele etc.), iar o religie care se adresează umanității trebuie să dispună de principii și valori care vor dăinui veșnic și nu se vor schimba. În plus, asemenea standarde morale ca încrederea, castitatea, iubirea, onestitatea, respectul pentru cei în vârstă (mai ales pentru părinți), compasiunea și ajutorarea, sunt valori universale ce vor fi acceptate întotdeauna. În mod asemănător, abținerea de la alcool, jocuri de noroc, adulter, furt, deziluzie și moduri nedrepte de a trăi sunt de asemenea universal valabile. Acceptarea și privirea acestor standarde și valori  în alcătuirea legilor, nu reprezintă dogmatică.

Oricum, ca și în alte religii, islamul a întâlnit și el comportamente dogmatice. De exemplu, Zahirismu a început în timpul domniei lui Ali din cauza extremismului Kharijit. Ei au acceptat versetele doar cu înțeles exterior și au refuzat să ia în considerare reguli precum abrogarea, particularizarea și generalizarea. La început, nu a fost o școală a gândirii.  Cu toate acestea, persoane precum Dawud al-Zahiri și Ibn al-Hazm l-au stabilit ca pe un sistem în Andaluzia și au publicat cărți pe această temă. Mai apoi, această școală a căzut în mâinile unor persoane influente ca Ibn al-Taymiyya, și învățați ca Ibn al-Qayyim al-Jawziyya, Imamul Dhahabi și Ibn a-lKathir. În final, el a dat naștere Wahhabism-ului, dar aceștia au reprezentat întotdeauna doar o minoritate.

Islamul, teocrația și tirania3

Î: Există despotism sau teocrație în islam așa cum afirmă media?

R: Unii oameni, cu aceeași ușurință cu care folosesc totul pentru a face rău pot exploata islamul și folosi religia pentru a produce o conducere despotică. Dar acest lucru nu înseamnă că islamul are un caracter despotic. Presupun că asemenea afirmații se nasc din greșita înțelegere a acestui subiect. Islamul nu are nici o legătură cu teocrația, care este pe de o parte un sistem de guvernare folosit de către interpretările părinților bisericii. În islam nu există oficialitate clerică ierarhică, nici sistem cleric.

Fundamentalismul4

Coceptul de fundamentalism presupune aderență fanatică și dogmatică la un crez. Fundamentalismul nu are nimic de-a face cu islamul, deși unii oameni pun mișcările iraniene sau saudite pe seama lui. Asta nu înseamnă că islamul ia în considerare fundamentalismul. Versiunile iraniene sau saudite sunt specifice lor și răsar din secta urmată de fiecare dintre ei. Majoritatea musulmanilor nu o acceptă. Este o greșeală să privim islamul ca fundamentalism sau musulmanii ca fundamentaliști. Această chestiune trebuie clarificată.

Î: Ce părere aveți despre drepturile femeilor?

R: Această chestiune este foarte cuprinzătoare. Dintr-un anume punct de vedere, este deschis dezbaterii. Îmi este dificil să fac un rezumat asupra părerii mele în ceea ce privește această temă. Într-un anume sens, nu separăm femeile de bărbați. În alt sens, există diferențe fizice și psihologice între aceștia. Părerea mea este că femeile și bărbații ar trebui să fie de amândouă părți ale adevărului, ca cele două fețe ale unei monede. Nu este posibil să existe bărbatul fără femeie și femeia fără barbat, deoarece au fost creați unul pentru celălalt. Chiar și Raiul nu este Rai dacă cei doi nu sunt împreună. Bărbatul și femeia au fost creați pentru a se completa unul pe celălalt.

Profetul nostru, Coranul și învățăturile coranice nu privesc femeile și bărbații ca două creaturi separate.  Cred că problema este oamenii privesc această chestiune din extreme și distrug balanța existentă.

Î: Ne puteți oferi câteva exemple despre rolul femeii?

R: În atmosfera socială a societăților musulmane unde islamul este „contaminat” cu obiceiuri sau cu tradiții ne-islamice, femeile musulmane sunt participante pe deplin în viața socială. De exemplu, în perioada timpurie a islamului, ‘A’isha, soția Profetului a condus o armată. Ea a fost de asemenea și un învățat religios ale cărei viziuni erau respectate de toată lumea. Femeile se rugau în moschee la un loc cu bărbații. O femeie bătrână putea să se ridice împotriva califului în moschee împotriva unor chestiuni juridice. Chiar și în perioada otomană a secolului optsprezece, soția unui ambasador englez a lăudat femeile și a menționat rolul lor în familiile și societățile musulmane cu admirație.6

Indivizii și drepturile omului7

Nu trebuie să ne temem în privința indivizilor, a dezvoltării lor sau a puterii lor de motivare a celorlalți, deoarece Coranul privește fiecare individ ca un model comparabil cu alte modele. Cel mai important lucru este sursa emoțiilor și a gândurilor care îi hrănesc. Când indivizii ating un anume nivel de gândire și înțelegere, ei își dau seama că nu este neapărat necesar să aibă o viață socială. Persoanele dezvoltate din punct de vedere psihic vor simți nevoia de a fi în prezența celorlalți, de a înțelege ceea ce nu este bine de făcut, și faptul că nu trebuie să îi rănească pe ceilalți membri ai societății.

Acei indivizi educați conform acestor tipare, care nu își folosesc drepturile și libertățile pentru a-i răni pe alții dar care în mod conștient pun pe primul plan interesele lor și nu ale celorlalți, ar trebui lăsați să se dezvolte individual. Altfel, va exista o condamnare constantă a lor, opresie, cruzime și victime ale cruzimii. Aceasta este o dimensiune a tragicului tablou din Turcia zilelor noastre.

Umanismul8

Î: Care  este punctul de vedere al islamului în ceea ce privește umanismul?

R: Iubirea este una dintre cele mai discutate și necesare chestiuni din ziua de azi. De fapt, dragostea este ca un trandafir în credința noastră și o sferă a inimii care niciodată nu se ofilește. Așa cum Dumnezeu a țesut Universul ca o dantelă pe ghergheful iubirii, în sânul existenței, cea mai frumoasă și fermecătoare muzică este întotdeauna cea a dragostei. Cea mai strânsă relație dintre oameni din familie, societate și națiune este cea a iubirii. Dragostea universală se face cunoscută prin cosmos cu ajutorul existenței lui prin ajutor și sprijin pentru fiecare părticică.

Este foarte adevărat că cel mai dominant factor în spiritul existenței este dragostea. Ca indivizi ai întregului univers, aproape toate creaturile se comportă și dețin propriul său stil de muzică primit de la Dumnezeu printr-o melodie de dragoste. Însă, acest schimb de dragoste de la existență la umanitate și de la o creatură la alta are loc într-un mod subconștient deoarece Voința Divină domină complet creaturile care nu dețin voință. Din acest punct de vedere, oamenii participă în mod conștient la această simfonie a iubirii în existență, iar prin dezvoltarea iubirii în adevărata lor natură află cum o pot demonstra în stil uman. De aceea, fără a neglija iubirea din spiritul lor și de dragul iubirii existente în trăsăturile lor, fiecare om ar trebui să-și ofere ajutorul real și sprijinul celorlalți.  Ei ar trebui să protejeze armonia generală care a fost insuflată în spiritele lor, sau de dragul iubirii nsuflate în spiritul existenței ca o lege naturală.

În lumina principiilor universale islamice, ideea de dragoste este balanțată. Agresorilor le este negată această iubire, deoarece așa cum iubirea și mila arătată lor îi fac și mai agresivi, îi încurajează de asemenea  să violeze drepturile celorlalți. Din acest motiv, mila nu ar trebui arată oamenilor care amenință iubirea universală. Mila demonstrată unui despot este faptul cel mai nemilos arătat unui tiran. Profetul spune: „Ajută-ți fratele chiar dacă este tiran sau o victimă. Îți este permis să ajuți un tiran doar dacă el încetează să-i persecute pe ceilalți.” Se poate arăta milă unui tiran doar dacă comportamentul lui nedrept este corectat.

Note de final

  1. Hulusi Turgut, ziarul Sabah, martie 23-31, 1997.
  2. Eyup Can, Reaching to the Horizon with Fethullah Gülen, (tradus) ziarul Zaman, august 1995.
  3. Eyup Can, Reaching to the Horizon with Fethullah Gülen, (tradus) ziarul Zaman, august 1995.
  4. Ibid.
  5. Ertugrul Özkök, Hocaefendi Speaks, (tradus) ziarul Hurriyet, ianuarie 23-30, 1995.
  6. Lady Mary Wortley Montague.
  7. Nevval Sevindi, Interviu cu Fethullah Gülen în New York, (tradus.) ziarul Yeni Yüzyil, august 1997.
  8. S. Camci and Dr. K. Unal, Tolerance and Atmosphere of Dialogue in Fethullah Gülen’s Writings and Sayings, (tradus) (Izmir: Merkur Yayinlari, 1999), 218-22.
Pin It
  • Creat la .
Copyright © 2021 Fethullah Gülen site-uri Web. Toate drepturile rezervate.
fgulen.com este sursa oficială pe Fethullah Gülen, savant de renume turc şi intelectuală.