Interviului din revista Al-Ahram Al-Arabi cu Fethullah Gülen

Ați putea să ne vorbiți despre dimensiunile pe care le-a atins Mișcarea Hizmet, atât în interiorul Turciei, cât și în afara ei? 

Mișcarea este alcătuită din oameni care s-au coalizat în jurul unor valori universale, precum tratarea fiecărei ființe umane cu cel mai mare respect; raportarea la diferențe ca element al diversității și nu ca un motiv pentru dispute; acceptarea fiecărei persoane așa cum este și mai ales, sprijinirea educației în rândul tinerilor. Cei implicați au înțeles Mișcarea Hizmet într-un cadru al „responsabilității coranice”, văzând-o ca pe un mijloc de a se afla în slujba uneia dintre aceste valori prin intermediul instituțiilor educaționale, a spitalelor, organizațiilor umanitare și proiectelor pentru dialog. Deși Mișcarea poate să fie considerată una „islamică” – din moment ce majoritatea celor implicați sunt musulmani, iar inspirația provine din surse islamice – este în egală măsură o mișcare umanistă, în cadrul căreia participanții acceptă cu brațele deschise întreaga omenire, aflându-se în slujba binelui tuturor. Până în prezent, voluntarii au fost bine primiți, iar proiectele lor au fost receptate în 160 de țări, de către persoane care aparțin unor medii religioase și etnice diferite.

Mișcarea a deschis sute de instituții educaționale și spitale în Turcia, înainte ca acestea să fie închise de guvernul turc. Deși aceste instituții au fost închise din motive pur politice, prin mila lui Dumnezeu, acestea nu vor fi șterse din inimile oamenilor care și-au dedicat viețile acestei mișcări.

În încercarea de a închide școlile Mișcării de peste tot din lume, Guvernul turc și-a atins scopul în anumite țări, prin campaniile de defăimare, prin mituirea guvernelor și folosindu-se de relațiile bilaterale ca metodă de șantaj. În țările occidentale, precum și în alte țări în care legile internaționale sunt respectate, precum în Egipt, activitățile Mișcării continuă să aibă loc, în ciuda presiunilor lui Erdogan.

Presiunile și represiunea din Turcia i-au forțat pe cei implicați în Mișcarea Hizmet să se împrăștie în lume, ceea ce înseamnă că a venit timpul ca Mișcarea să fie integrată în întreaga lume și să își exerseze rolul de valoare comună a umanității.

Știm că ați fost influențat de Mișcarea Nur în ceea ce privește modul în care vă raportați la Mișcarea Hizmet din Turcia. Care sunt punctele comune și diferențele dintre cele două mișcări?

Nu l-am întâlnit niciodată pe Bediuzzaman (Said Nursî). Atunci când eram în Erzurum, am observat că elevii lui Bediuzzaman adoptaseră un stil de viață modest, precum cel al adepților Profetului. Am fost impresionat mai ales de cunoștințele lui Bediuzzaman, de viziunea sa și de devotamentul său de a se afla în slujba islamului. Deși scrierile sale nu sunt prima sau singura mea sursă de inspirație, pot spune că ocupă un loc special între sursele mele de inspirație. În timp ce unii dintre membrii Mișcării Nur au devenit parte a Mișcării Hizmet și au sprijinit-o financiar încă de la începuturile sale, au existat de asemenea și membri care nu au fost de acord cu Mișcarea Hizmet și care au și criticat anumite activități ale Mișcării. Ne-au criticat pentru alegerea noastră de a citi și alte volume, pe lângă Risale-i Nur, opera de căpătâi a lui Bediuzzaman. Ne-au criticat, de asemenea, pentru că am deschis școli private, spitaluri și licee. Nu au fost de acord cu politica noastră de a tipări alte cărți în afară de cele din seria Risale-i-Nur. O și mai mare diferență de opinie a fost cea cu privire la aparenența în partidele politice. Unele grupuri din cadrul Mișcării Nur se politizaseră, oferind sprijin necondiționat Partidului Justiției (AP) și Partidului Democrat (DYP) (două partide politice de centru-dreapta) în trecut și, ceva mai recent, chiar Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP) al lui Erdogan. Noi, pe de cealaltă parte, am reușit să ne păstrăm independența acționând conform principiilor noastre. Lăsând la o parte toate aceste aspecte, am avut dintotdeauna respect pentru membrii Mișcării Nur, care s-au aflat în slujba islamulului într-o perioadă în care religia și oamenii credincioși au fost atacați în Turcia.

Sunteți considerat un simbol al islamului social. Acceptați acest titlu?

Nu mă consider deloc un pionier, din niciun punct de vedere. Nu m-am raportat la mine însumi ca fiind mai mult decât un musulman obișnuit. Cel mai mare compliment ar fi ca Dumnezeu să mă accepte ca pe unul dintre slujitorii săi obișnuiți. Membrii acestei Mișcări au întruchipat ideea remarcabilă de serviciu în folosul umanității prin acțiunile lor. Persoanele care fac parte din Mișcare în diferite părți ale lumii au pus în practică aceste acțiuni, iar alte persoane le-au apreciat.

Deși nu sunt sigur ce înseamnă cu adevărat „islamul social”, eu și prietenii mei credem că dacă ne străduim să ne practicăm religia, cu toate valorile ei esențiale, oricine poate să adopte orice stil de viață, atât timp cât nu încalcă libertatea celuilalt. La fel cum a limita islamul la o moschee este o mare greșeală, dacă îl privim ca pe o ideologie și ne folosim de el ca de o cortină, în spatele căreia se ascund motive politice, săvârșim un act de trădare al islamului. Musulmanii, împreună cu cei care împărtășesc valorile universale, pot și ar trebui să se afle în serviciul propriilor comunități și a omenirii în general. În același timp, ar trebui să tratăm pe toată lumea cu cel mai mare respect, ca dovadă a respectului față de „voința” pe care Dumnezeu ne-a hărăzit-o tuturor, ar trebui să îi acceptăm pe toți oamenii așa cum sunt.

Considerați că atitudinea abordată în prezent de Mișcarea Hizmet este una potrivită? Cum ar putea activitățile desfășurate de Hizmet să fie îmbunătățite pe viitor?

Suntem recunoscători pentru toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni Le-a dăruit și ne pare rău că nu putem să Îi mulțumim îndeajuns pentru aceste binecuvântări. Considerăm că dificultățile prin care trec acum membrii Mișcării vor fi favorabile unei transformări de sine, revigorări și unor noi inițiative. Cred că emigrarea forțată a membrilor Mișcării va duce la adoptarea unei identități globale, prin renunțarea la legăturile cu Turcia. Această identitate globală poate fi adoptată de oricine din această lume.

Care sunt provocările cu care se confruntă în prezent Mișcarea Hizmet?

Turcia și Mișcarea Hizmet au trecut prin momente dificile încă de la început. Anii 1960 și 1970 au fost martori ai anarhiei și haosului, sute de oameni ajungând să se omoare între ei. În 1980, a avut loc o lovitură militară de stat și toată lumea a fost afectată. Deși exista o oarecare senzație de eliberare și de deschidere globală în timpul mandatului prim-ministrului Turgut Ozal, am făcut un pas înapoi în anii 1990, atunci când presiunea asupra oamenilor religioși a crescut. În 1999, o campanie de defăimare a fost lansată împotriva mea, s-au deschis dosare de cercetare, dar am fost achitat în ciuda presiunilor asupra celor din sistemul judiciar. După această perioadă, a urmat o scurtă perioadă de libertate și democrație, dar nu a durat mult. Partidul politic de la guvernare din prezent, care a intrat la putere promițând să dezvolte democrația și libertățile sale, și-a încălcat toate promisiunile odată ce a pus mâna pe putere. Au încercat să se folosească de Mișcare pentru a-și îndeplini propriile obiective politice. Atunci când am refuzat acest lucru, au vrut să ne anihileze prin tot soiul de minciuni, calomnii, fraude și comploturi.

Pentru a-și atinge scopul, au complotat și au pus în scenă o lovitură de stat regizată, la 15 iulie 2016. Atunci când spun „regizată”, nu vreau nicidecum să minimalizez pierderea a atâtor suflete nevinovate în această tragedie. Fie ca Dumnezeu să aibă milă față de aceștia, iar familiilor lor să le dea răbdare și putere. Guvernul turc a convins publicul de veridicitatea acestui scenariu prin propaganda transmisă de canalele media pro-Erdogan, care reprezintă majoritatea surselor media din Turcia. Dar nimeni, în afară de publicul din Turcia, nu a fost convins un asemenea scenariu regizat. Guvernul a fost responsabil pentru represiunea și atrocitățile de care nu s-a mai auzit până acum în istorie. Au închis și torturat zeci de mii de femei nevinovate, bătrâni, doctori, profesori și studenți, fără nicio dovadă plauzibilă. Au obținut mărturii semnate prin torturi îngrozitoare și au închis până și femei însărcinate sau proaspete mame, alături de copiii lor. Au provocat moartea prin tratamentul necorespunzător aplicat deținuților, cărora nu li s-a permis să își ia medicamentele. Acestea nu sunt acuzațiile mele personale. Această tortură în masă a fost semnalată de către O.N.U. și de către anumite organizații care luptă pentru drepturile omului.

Aproape un milion de victime care nu au putut să părăsească țara au fost private de dreptul de a avea o viață socială și supuse unor represiuni asemănătoare cu cele îndurate de Profetul Mohamed (Pacea fie asupra sa!).

Cei de la putere și-au extins vânătoarea de vrăjitoare și în alte țări. Diplomații turci consideră că principala lor sarcină este să preia controlul asupra școlilor care au legături cu Mișcarea Hizmet și să le transfere sub autoritatea Fundației turce Maarif care aparține guvernului ori să le închidă cu totul. Pe deasupra, prin ignorarea tuturor legilor internaționale, încearcă să îi răpească pe profesorii care lucrează la aceste școli și să îi deporteze în Turcia.

Însă toate aceste represiuni au dus la ceva la care guvernul nu s-a gândit niciodată: Mișcarea Hizmet este acum cunoscută la nivel global. Întreaga lume a văzut că nu suntem în aceeași oală cu cei care se folosesc de islam pentru propriile câștiguri politice, prilejuind astfel o doză de curiozitate și simpatie față de Mișcare. Aceasta este de asemenea o binecuvântare de la Dumnezeu, dar una care a venit cu un preț mare.

A existat o scădere a numărului de susținători a Hizmet de când v-ați separat de Erdogan?

Cei care cunosc bine Mișcarea Hizmet sau care au iubit-o din prima zi nu și-au schimbat părerea, cu puține excepții. Totuși, cei care au avut puține legături cu Mișcarea s-au distanțat din cauza presiunii sau a fricii. Acest lucru, dacă ne raportăm la psihologia socială, ar trebui să fie considerat normal într-o țară în care guvernul a transformat Mișcarea într-un țap ispășitor. Guvernul turc a avut succes în anumite țări, prin intermediul mitei, a amenințărilor și prin folosirea relațiilor bilaterale pentru șantaj, preluând controlul asupra școlilor Mișcării Hizmet și încorporându-le în Fundația turcă Maarif deținută de guvern sau închizându-le cu totul. Cu toate acestea, în toate țările democratice, precum Statele Unite, Europa, Australia, Egipt, Nigeria, Kenya și Africa de Sud, nu au putut să-i mituiască pe oameni, nu au putut să cumpere legea și au eșuat. Unele țări occidentale și-au deschis porțile pentru cei care părăseau Turcia.

Represiunea poate să ia amploare, dar mandatele politicienilor sunt limitate. Își vor părăsi funcțiile într-o bună zi, prin mijloace democratice. Însă această mișcare, bazată pe iubire și pe voluntariat, cu voia lui Dumnezeu, va continua să existe în inimile oamenilor, în locurile în care contextul nu le este favorabil, și sub formă de instituții, acolo unde contextul o permite.

Datorită eforturilor dumneavoastră sincere, s-au deschis școli, spitale și centre culturale. Aceste instituții au jucat un rol important în luminarea multor minți. Activitățile Mișcării continuă să aibă loc în același ritm?

A te afla în serviciul omeniirii este o datorie față de Dumnezeu cel Atotputernic, atât dintr-o perspectivă religioasă, cât și dintr-una umanitară. Principiile de bază sunt evidente și nu suferă schimbări. Este necesar să acționăm în domenii diferite, în principal în educație, pentru un viitor în care oamenii trăiesc în armonie și pace, în care se acceptă unii pe alții cu brațele deschise, se prețuiesc și se tolerează cu respect. Cu toate acestea, în funcție de moment și context, forma și structura acestor servicii se poate schimba.

Acceptarea fiecăruia așa cum este, moderația și bunul simț sunt cele mai importante aspecte ale Mișcării Hizmet. Este corect să spunem că moderația și bunul simț lipsesc în prezent în Turcia, de când Erdogan și-a consolidat puterea?

Din păcate, în prezent, astfel de valori au fost sacrificate în favoarea politicii în Turcia. Hizmet obișnuia să reprezinte moderația în Turcia, însă acum radicalismul a înlocuit moderația, din cauza măsurilor extremiste luate de Erdogan. Școlile religioase au fost politizate, iar educația religioasă a fost folosită în scopuri politice. Oamenii au ajuns să se raporteze unii la alții ca la niște dușmani. Va fi nevoie de ani de zile ca să poată fi reparat răul făcut societății. În ceea ce privește membrii Hizmet, în ciuda tratamentului inuman și a represiunii, aceștia au respectat dintotdeauna autoritatea și statul de drept și nu au recurs niciodată la violență. Ei nu cer nimic altceva decât să se facă dreptate, chiar și în ceea ce îi privește pe represorii lor.

Dumneavoastră reprezentați un model pentru dialogul interconfesional și pentru tolerarea diferențelor. După părerea dumneavoastră, ce ar mai avea Hizmet de făcut în plus în aceste două privințe?

Deschiderea Mișcării Hizmet față de dialog și conviețuire a atras atenția multora și a fost apreciată. Membrii Mișcării nu doar că au făcut eforturi în a oferi o reprezentare a islamului într-o manieră corectă, ci au servit și drept model pozitiv pentru integrarea în islam a laturilor modernității cu care este compatibil. Aceștia au jucat un rol în dizolvarea prejudecăților din Occident cu privire la musulmani. Cu toate acestea, nu se poate spune că Mișcarea a fost prezentată în mod veridic în țările în care populația musulmană este majoritară. În anii 1990, în Turcia, activitățile ce susțin dialogul interconfesional au fost privite ca un compromis și o diluare a islamului. Au fost lansate campanii de defăimare împotriva Mișcării. Nu de mult, administrația lui Erdogan a portretizat Mișcarea ca fiind un agent al puterilor străine sau pion al Vaticanului, CIA sau MOSSAD. Unele grupări care au legături cu Erdogan au răspândit aceeași propagandă în țările în care populația musulmană este majoritară și continuă să o facă. Este astfel greu de spus dacă am putut cu adevărat să ne prezentăm în cea mai bună manieră în țările în care populația musulmană este majoritară.

În cadrul călătoriilor precedente nu am întâlnit oameni care să împărtășească viziunea ISIL. Credeți că apariția recentă a acestor persoane în Turcia are loc din cauza înlăturării Mișcării Hizmet?

A fost remarcat inclusiv în presă și de către analiștii internaționali că un număr mare de experți în terorism din cadrul forțelor de securitate au fost eliberați din serviciu, pe baza considerentelor politice, iar unii dintre aceștia au fost închiși. Unele agenții de știri au relatat faptul că Erdogan, prin diverse mijloace, a sprijinit anumite grupuri armate de radicaliști și le-a folosit pentru a devenit o putere regională, astfel că se poate afirma că organizațiile teroriste precum ISIL și simpatizanții acestora au obținut o poziție mult mai confortabilă în Turcia.

Ce trebuie făcut pentru a eradica terorismul și organizațiile teroriste precum ISIL?

Sunt toate lucruri ce trebuie făcute de către musulmani, de către națiunile puternice și organizațiile internaționale. Musulmanii trebuie să înceteze să mai dea vina pe politica externă a țărilor din Occident și trebuie să înceapă să se auto-evalueze. De ce cad atât de mulți tineri musulmani în plasa teroriștilor? Ca musulmani, este datoria noastră să le oferim tinerilor noștri o educație adecvată, care este pe deplin echipată cu educația religioasă, precum și cu științele reale și sociale. Principiile etice universale trebuie să se regăsească în programa școlară, iar drepturile umane și libertățile fundamentale trebuie să fie pe deplin exercitate în societățile noastre. În ceea ce privește națiunile puternice, acestea trebuie să se raporteze la problema terorismului ca la ceva ce poate fi rezolvat prin mijloace separate de cele militare și de inteligență secretă, precum politica economică și metodele sociologice. Acestea trebuie să ia măsuri pentru a-i integra pe musulmani în țările lor și trebuie să își conceapă politica externă în așa fel încât să pună preț pe viețile oamenilor din alte țări la fel de mult ca pe cele ale cetățenilor proprii. Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Europeană trebuie să ia măsuri pentru a proteja drepturile și libertățile omului peste tot în lume și să implementeze sancțiuni menite să prevină încălcarea drepturilor umane.

Care este principalul motiv de neînțelegere dintre dumneavoastră și Erdogan? Unii experți afirmă că Erdogan ar fi fost, de fapt, unul dintre discipolii dumneavoastră loiali.

Cei care mă cunosc și care cunosc îndeaproape Mișcarea știu că Erdogan nu a fost niciodată discipolul meu. Există diferențe fundamentale între noi în multe domenii. Cea mai importantă diferență este aceea că Erdogan folosește religia pe post de cortină pentru agenda sa politică. Noi nu am fost niciodată apropiați, ca să nu mai spun că el nu mi-a fost niciodată discipol. Am avut doar câteva discuții. Susținerea prietenilor noștri pentru partidul lui Erdogan se datora viziunii lor asupra democrației, libertății și a drepturilor umane. Membrii Mișcării obișnuiau să susțină și alte partide politice care pledau pentru democrație, care apărau calitatea noastră de membru în Uniunea Europeană și care puneau preț pe drepturile și libertățile fundamentale. Însă odată ce Erdogan și partidul său s-au dezbărat în mod radical de aceste valori, sprijinul nostru n-a putut să mai existe – asta este exact ceea ce s-a întâmplat.

O altă sursă importantă de neînțelegere între noi a fost faptul că Mișcarea Hizmet, care administrează cu succes școli peste tot în lume, nu a fost de acord cu țelul lui Erdogan de a deveni „liderul lumii musulmane” și nu a sprijinit niciodată acest scop al său în arena internațională. Acesta este motivul pentru care Erdogan se folosește de toată puterea de care dispune, inclusiv de diplomați și de serviciile de inteligență secretă pentru a închide școlile Hizmet din întreaga lume sau de a le transfera sub autoritatea Fundației turce Maarif. Aceștia încearcă de asemenea să îi răpească pe profesorii acestor școli sau să obțină extrădarea lor pentru a îi aresta în Turcia.

Unele voci spun că viziunea dumneavoastră de la care a pornit Hizmet are rădăcini în naționalism, liberalism și democrație, în timp ce viziunea lui Erdogan este bazată pe ideea unui califat islamic transnațional. Sunteți de acord cu această afirmație?

Nici eu și nici cei care iubesc Hizmet nu am pornit la drum bazându-ne pe ideologii occidentale. Punctele noastre de referință au fost dintotdeauna valorile islamice, care reprezintă, de asemenea, valori universale, ilustrate cel mai bine în timpul vieții Profetului Mohamed (Pacea fie asupra sa!): raportarea la fiecare ființă umană cu cel mai mare respect, acceptarea faptului că în fața legii toți suntem egali, emanciparea femeilor în societate, promovarea statului de drept și implicarea într-o democrație participativă. Acestea sunt atât valori islamice, cât și valori universale. Este ușor să compari viziunea noastră cu cea a anumitor ideologii, însă sursa de la care am pornit este bine știută.

La fel de bine știut este că prin intermediul cuvintelor și acțiunilor sale, Erdogan se consideră a fi liderul musulmanilor de pretutindeni și că se folosește de resursele pe care le are Turcia, asumându-și meritul în fața lumii. Până și oamenii din anturajul său îl numesc „liderul lumii”.

Unele partide politice și oficialități din Occident încearcă să prezinte Frăția Musulamnă (Mișcarea Ihvan), a cărui membru este și Erdogan, ca pe o organizație teroristă. Ce părere aveți despre aceste eforturi?

Este posibil ca unii dintre cei care fac parte din Frăție să fi fost implicați în acte teroriste sau violente. O asemenea implicare nu-și va găsi niciodată justificare. Viziunea mea asupra terorismului a fost aceeași încă de la început: „Un adevărat musulman nu poate să fie terorist, iar nu un terorist nu va putea niciodată să fie un musulman adevărat”. Tocmai de aceea trebuie ca grupurile islamice să ia măsuri ferme împotriva terorismului și violenței. Altfel, fața luminoasă a islamului va fi pângărită, lucru care ar reprezenta o trădare a islamului.

În diverse alte țări de pe glob, a avea o abordare angrosistă și a-i asocia cu terorismul pe anumiți oameni care nu au fost niciodată implicați în acte de violență este de asemenea un lucru greșit. Acest lucru ar reprezenta un tratament inechitabil a celor care nu au nicio legătură cu terorismul. O asemenea abordarea ar putea de asemenea să îi împingă pe oamenii care nu sunt violenți în brațele mișcărilor radicaliste.

Care este motivul pentru care Erdogan – omul care a transformat Turcia dintr-o țară care nu avea nicio problemă cu vecinii săi, într-o țară care nu mai are niciun prieten – vă consideră responsabil pentru toate problemele?

Erdogan a transformat într-adevăr Turcia, dintr-o țară care nu avea nicio problemă cu vecinii săi, într-o țară care nu mai are niciun prieten. S-a amestecat în politica internă a țărilor vecine încercând să le reformeze prin activitățile grupurilor radicaliste. S-a justificat pentru ceea ce a făcut, autoproclamându-se lider al Estului Mijlociu și al Califatului Islamic. Nu am fost niciodată de acord cu asemenea lucruri. Acesta este motivul pentru care a declarat că Mișcarea Hizmet este un dușman. Plasând vina pe Mișcare pentru orice situație negativă, a încercat să-și atingă scopurile politice. De exemplu, s-a folosit de o investigație privind corupția din sistemul juridic din decembrie 2013 ca de o scuză pentru a politiza întregul sistem juridic, reușind să-l blocheze. Prin dezmembrarea și restructurarea forțelor de poliție a eliminat întregul personal care avea atâția ani de experiență, lăsând sistemul securității naționale expus la amenințări. A făcut în așa fel încât prietenii săi să cumpere companiile mari de media, care funcționează precum un purtător de cuvânt al guvernului său. A reușit să reducă la tăcere restul presei, fie prin reclame profitabile și campanii publicitare, fie prin simple amenințări. Ca rezultat, în lipsa oricărei agenții independente de presă, a devenit imposibil să se mai spună lucrurilor pe nume. S-a folosit de asemenea de tentativa de lovitură de stat de la 15 iulie ca de o scuză pentru a putea slăbi sistemul militar și a-l plasa sub controlul său. Pe scurt, Erdogan a transformat instituțiile țării în instrumente care prilejuiesc împlinirea scopurilor sale politice și a generat în rândul oamenilor un extremism fără precedent.

Erdogan avea nevoie de un dușman imaginar ca să poată să țină mai strâns frâiele asupra sistemului. Atunci când Mișcarea Hizmet a refuzat să fie instrumentul scopurilor politice ale lui Erdogan, a ilustrat-o ca fiind un dușman și i-a făcut pe alegătorii săi să împărtășească același punct de vedere. Se poate spune că alegerea Mișcării pentru a-i fi dușman este una de înțeles, pentru că era atât de sigur că nici măcar un membru al Mișcării Hizmet nu i se va împotrivi, că nu va exista o ripostă, în ciuda întregii sale represiunii și a nedreptății și în ciuda campaniei de defăimare.

Cum interpretați tentativa de lovitură de stat de la 15 iulie?

Am condamnat tentativa de lovitură de stat în timp ce aceasta avea loc și am respins de îndată toate acuzațiile ce mi-au fost aduse. Am solicitat constituirea unei comisii internaționale pentru investigații și am promis să îi accept verdictul și să mă întorc în Turcia dacă urma să fiu găsit vinovat. Din păcate, Erdogan nu a răspuns apelului meu deschis. Acest lucru arată că are multe de ascuns. De fapt, guvernul lui Erdogan nu a fost capabil să convingă lumea cu privire la acest subiect. Văd această tentativă de lovitură de stat ca pe o lovitură de stat regizată care l-a ajutat pe Erdogan să-și consolideze controlul asupra Turciei. Cu voia lui Dumnezeu, adevărul va ieși la iveală în viitor.

Dumneavoastră – și nu Erdogan – sunteți un simbol al moderației și al bunului simț. Cu toate acestea, comunitatea internațională nu oferă îndeajuns de multă protecție Mișcării Hizmet împotriva represiunii lui Erdogan și a AKP. De ce?

Ne-am aștepta să auzim voci mai puternice în țările care au fost prietene sau aliați ai Turciei. Nu putem spune că au păstrat tăcerea. Unele îngrijorări au fost exprimate la nivel administrativ și parlamentar, iar unii lideri au cerut să se respecte statul de drept. Dar aceste eforturi nu s-au dovedit a fi eficiente. Pe de cealaltă parte, câteva țări nu s-au conformat politicii diplomatice a lui Erdogan, care se folosește de relațiile bilaterale ca metodă de șantaj. I-au protejat pe voluntarii și au protejat instituțiile Hizmet, ferindu-i de posibilele pericole și ușile le-au fost deschise celor care scăpaseră din regimul represiv din Turcia. Le sunt în special recunoscător țărilor precum Egipt, Suedia, Norvegia, Germania, Statele Unite, Canada, Australia și a altor câteva țări.

Cum interpretați tranziția de la un sistem parlamentar către un sistem prezidențial din timpul mandatului lui Erdogan?

Există diferite sisteme de administrație publică în lume. Acestea pot să difere de la o țară la alta. Dar principala problemă este garantarea principiilor universale democratice, precum separarea puterilor în sat, statul de drept, drepturile umane fundamentale și libertatea. Sunt de părere că aceste principii nu sunt tratate cu respectul cuvenit și nu vor fi niciodată respectate în Turcia pe viitor.

Ce părere aveți despre alegerile anticipate? Să fie acestea eforturile lui Erdogan de a rămâne la putere până în 2029? 

Se poate spune că în spatele fiecărui pas politic al lui Erdogan din ultimii ani se află dorința sa de a rămâne singur la putere.

Dacă Syria se va scinda, din moment ce acolo există grupuri etnice precum cele ale kurzilor și aleviților, există șansa ca integritatea Turciei să se afle în pericol?

Mi-am mai exprimat părerea cu privire la situația din Syria. Un sistem de administrație în care arabii suniți, alauiții, kurzii și non-musulmanii vor avea reprezentanți ar fi cea mai bună soluție. Pentru a se atinge acest scop, ar trebui să existe posibilitatea ca în sistemul de administrație să aibă loc o tranziție către democrație.

Prietenii mei care urmăresc îndeaproape știrile îmi spun că opoziția nu acceptă nicio soluție care presupune implicarea actualului guvern. Cu toate acestea, cred că pentru a evita mai multe pierderi, ar fi mult mai potrivit să se adopte principiul „să ne mulțumim cu ceva bun, chiar dacă nu putem avea tot ce-i mai bun”.

Credeți că Erdogan și AKP vor rămâne la putere până în 2029? Sau e posibil ca electoratul turc să-și schimbe voturile? 

Electoratul turc, poate, desigur, să-și schimbe voturile. Chiar și așa, alegerile electorale din prezent nu se desfășoară în mod corect. Sfera media, sistemul judiciar și lumea afacerilor se află toate sub tutela lui Erdogan. În aceste condiții, e mult prea dificil de știut ce crede electoratul din Turcia.

De ce credeți că încearcă Erdogan din toate puterile sale să facă rău Egiptului?

Erdogan încearcă să se prezinte ca lider al lumii musulmane. Încearcă să influențeze persoanele din țările în care populația musulmană este majoritară prin diferite mijloace. Acesta este motivul pentru care încearcă să facă rău țărilor ale căror sisteme de administrație nu îi permit să se amestece în politica lor internă.

Cum vă raportați la Egipt și la cei din Egipt în cadrul acestor vremuri grele prin care trece Orientul Mijlociu?

Egiptul ocupă un loc de excepție în lumea musulmană. Deține o poziție geografică care îl clasifică drept leagăn al multor civilizații din istorie, a fost locul de naștere al multor figuri importante din istoria islamică și a servit drept casă pentru multe instituții academice. Egiptul încă își menține importanța și locul special, iar pacea internă și stabilitatea sa sunt esențiale pentru regiune. 

Credeți că Erdogan este serios atunci când spune că se va alătura Organizației pentru Cooperare de la Shanghai și că va cumpăra proiectile în valoare de 400 de milioane de dolari de la Rusia?

NATO a jucat un rol esențial în protejarea Turciei în timpul Războiului Rece. În egală măsură, eforturile de a obține calitatea de membru NATO au contribuit la democratizarea Turciei. Turcia privea cu admirație la țările-membre NATO și la democrația și statul lor de drept. Abordarea lui Erdogan din prezent este dăunătoare unei posibile alianțe. Dar este greu de spus dacă Erdogan este sincer sau nu. A mințit de atât de multe ori încât nu știu dacă este sincer de această dată sau dacă se folosește de această manevră pentru a obține concesii din partea S.U.A. și a Europei.

Știm că părinții au reprezentat o mare influență în educația religioasă din copilăria dumneavoastră. Ce ați putea să ne spuneți despre asta?

Mama mea a fost primul meu profesor de memorare a Coranului. M-a ajutat să învăț pe de rost Coranul încă din fragedă copilărie. Pe atunci, îi învăța și pe alți copii din satul nostru, în ciuda presiunilor oficiale. Din moment ce era interzis să înveți Coranul la acea vreme, îi învăța într-un hambar care avea o intrare ascunsă, alăturată casei noastre. Eforturile sale eroice au avut o mare influență asupra mea. De la tatăl meu am învățat ce înseamnă iubirea dovedită de adepții Profetului și respectul pentru învățații islamici. 

Sunteți autorul a o mulțime de publicații. Lucrați la ceva anume în prezent?

În prezent scriu articole pentru Caglayan, o revistă lunară. Editez, de asemenea, cărți pe care prietenii mei le-au alcătuit din prelegerile mele despre religie.

Tweet

Whatsapp