Analizarea unui grup de hadisuri
Article Index
- Analizarea unui grup de hadisuri
- 2. Omul este un călător
- 3. Urmările adevărului şi minciunii
- 4. Omul este împreună cu cel pe care-l iubeşte
- 5. Teama de Allah
- 6. Aşa cum sunteţi, aşa veţi fi conduşi
- 7. Acţiunile nostre sunt pe potriva intenţiei
- 8. Daune aduse de mână şi limbă
- 9. Respingerea zădărniciei face parte dintre frumuseţile İslamului
- 10. Răbdarea (Sabır)
- 11. Mâna de deasupra este cea care oferă
- 12. Trei categorii care nu merită bunăvoinţă
- 13. Neajunsurile limbii şi inocenţa
- 14. Faptele care anulează greşelile şi te înalţă
- 15. Surprize pentru robii credincioşi
- 16. Raiul este împresurat de suferinţă, iadul de plăceri
- 17. Trei privilegii: Allah, statul şi dreptul la credinţă
- 18. Atacarea de două ori a aceluiaşi loc
- 19. Oamenii sunt ca metalele
- 20. Tirania nu rămâne nepedepsită
- 21. Şapte grupuri sub umbra celui de-al nouălea cer
- 22. Lumea este un umbrar
- 23. Cinci lucruri care n-au fost date predecesorilor
- 24. Drepcredinciosul este un om responsabil
- 25. Unele lucruri interzise
- 26. Binele, binefacerea (İhsan)
- All Pages
2. Omul este un călător
Tot Tirmizî relatează din İbn Ömer: "Trăieşte pe lume precum un sărman. Sau ca un călător. Numără-te (înainte de a muri) printre cei din mormânt!"[2]
Iată un cuvât care include trei propoziţii. Apărarea echilibrului lumii de apoi, prin referire la ferirea de păcat şi frica de Allah, este cel mai cuprinzător şi semnificativ dintre cuvintele posibile a fi rostite…Dacă ar exista o exprimare mai cuprinzătoare decât aceasta, fără îndoială că, şi aceasta îi aparţine Lui. Nimeni să nu se îndoiască de acest lucru!..
De altfel, omul este pribeag în această lume. După cum se exprimă Mev-lânâ: "Omul este precum un nai rupt din trestie." Mereu suspină ca urmare a în-depărtării de stăpânul său. Această tânguială va continua toată viaţa lui.
Omul este un călător. Călătoria lui începe din lumea spiriuală, apoi conti-nuă în pântecul mamei, în lume, în perioada copilăriei, vremea tinereţii, a bătrâ-neţii, în moarte şi până la rai sau iad. Se pune întrebarea, oare în ce măsură omul este conştient de această călătorie? Dacă el se vede pe sine în permanen-ţă ca un călător, cramponându-se de feluritele frumuseţi ale lumii, care nu sunt bune decât să-i îngreuneze mersul, atunci va merge fără să se împiedice.
De vreme ce omul nu se numără pe sine printre cei din mormânt, adică încearcă să explice expresia celor din vechime " Muriţi înainte de a muri."[3], fără a se risipi în acţiune şi trai, nu mai este posibilă scăparea lui de vicleniile şi intrigile diavolului.
- Creat la .