Hudeybiye

Vă reamintesc că Mesagerul lui Allah era un lider fără asemănare, care (isi atingea tíntele cele mai inalte) păşea acolo unde îi ajungeau privirile. Nu avea pereche în aplicarea în practică a ideilor sale. În legătură cu acest subiect s-ar putea înşira întâmplări cât lumea, dar noi ne vom mulţumi cu un singur exemplu. İbn-i İshak relatează:

La şase ani de la emigrare, Mesagerul lui Allah îşi dăduse cuvântul să-i ducă la Mecca pentru "umre" (pelerinajul mic) pe companionii săi, care tocmai se aflau sub o intensa traire metafizică. Un asemenea pelerinaj putea ostoi dorul de patrie al emigranţilor şi, în acelaşi timp, dădea o nouă dimensiune tuturor musulmanilor. Cu acest gând, Mesagerul lui Allah porni la drum împreună cu 1400 de prieteni.

Pentru a se informa şi ca măsură de precauţie, Mesagerul lui Allah trimisese din timp pe cineva din neamul Huzaa, de care meccanii nu ştiau că era musulman. Conform unor informaţii, koreişiţii au adunat toate clanurile şi au hotărât să facă o alianţă în vederea prevenirii intrării musulmanilor în Mecca.

Da, cu preţul folosirii armelor, koreişiţii erau hotărâţi să împiedice intrarea musulmanilor în Mecca şi au procedat precum au hotărât. Ostaşii cuceriseră localitatea Belâdin. Iar un detaşament de două sute de oameni, sub comanda lui Halid b. Velid şi İkrime b. Ebu Cehil, ajunseseră la Kurâü'l-Gamim, aflat între Râbığ şi Cuhfe. Aflând această veste, Mesagerul lui Allah porunci să se pornească imediat în acea direcţie. Halid, văzând că musulmanii înaintează, se întoarse la Mecca pentru a-i preveni pe cei de acolo.

În acest timp, Profetul nostru ajunsese în dreptul localităţii Hudeybiye, care se afla la o distanţă de 50-60 km de Mecca. Cu mult timp în urmă acolo se aflase o fântână cu acest nume, apoi numele a fost dat unui sat din apropiere.

1. Miracolul apei

Pe locul unde şi-au făcut tabăra era o singură fântână, dar era secată.

Atunci când lipsa apei deveni un real pericol, companionii au apelat la Mesagerul lui Allah, întrebându-l ce era de făcut. Mesagerul lui Allah scoase din tolba sa o săgeată, o potrivi în arc şi slobozi săgeata pe fundul fântânii. Imediat apa ţâşni si umlu fântâna. Acesta nu era altceva decât un miracol. Într-o vreme în care supuşii săi erau în nevoie, Cel Drept înfăptuise un miracol prin mâinile Profetului.

Toată lumea a băut din acea apă, a făcut abluţiunea, şi-a umplut vasele cu apă, aşa încât oamenii nu au mai suferit de sete.

2. Solii

Tribul Huzaa era aliat cu musulmanii. Ei au simţit că meccanii făceau pregătiri. Câţiva au venit şi i-au dat de ştire Mesagerului lui Allah. Printre membrii delegaţiei se afla şi Büdeyl b. Verka. Acesta devenise musulman după cucerirea Meccăi. Având încredere în el, Profetul nostru l-a trimis la cei din Mecca şi i-a poruncit să le transmită că intenţia lui era doar de a face pelerinajul mic.

Büdeyl trasmise mesajul Profetului nostru. Urve b. Mesud es-Sadafî se afla printre cei care ascultau. El a găsit foarte logic cele trasmise. El propuse să se ducă la o întrevedere cu Mesagerul lui Allah, iar meccanii îi încredinţară această sarcină.

3. Oameni care s-au schimbat

Urve veni lângă Mesagerul lui Allah şi atunci când vorbea cu El, îşi întinse mâna să-i atingă barba. Acest lucru era un vechi obicei arab. În momentul acela, o puternică lovitură înlătură mâna lui Urve. Era nepotul său, Muğire b. Şube (ra), care-i zise: "Nu-ţi pune mâna murdară pe barba pură a Mesagerului lui Allah! Dacă mai repeţi acest lucru, îţi rup mâna!"

Urve îngheţase. Cu câteva luni înainte nu plătise el răscumpărarea pentru crima comisă de Muğire? Devenind musulman nepotul său cât de mult se schimbase. Mai ales nu-i scăpase lui Urve faptul că companionii se învârteau în jurul Mesagerului lui Allah ca nişte fluturi. Întorcându-se la Mecca, îşi exprimă admiraţia: "Eu am văzut atâţia monarhi persani, cezari şi împăraţi etiopieni. Dar nu am văzut ca oamenii ce-i înconjoară să manifeste un asemenea ataşament precum oamenii lui Mohamed (sas). Veniţi de mă ascultaţi şi nu vă mai luptaţi cu acest om!"

Această întrevedere rămase fără rezultat. Mesagerul lui Allah îl trimise la koreişiţi pe Hıraş b. Ümeyye. Dar koreişiţii îl atacară şi îi uciseră cămila. Au vrut să-l ucidă şi pe el, dar îi veni în ajutor un trib aliat.

4. Solul Osman (ra)

Era necesar să fie trimis altcineva la koreişiţi. Îl propuseră pe Măritul Ömer (ra). Dar Ömer avea mulţi duşmani în Mecca şi prieteni nu. Era îndoielnică utilitatea lui pentru încheierea păcii. Această părere fu adusă la cunoştinţa Mesagerului lui Allah, fiind propus de data aceasta Măritul Osman (ra).

Koreişiţii l-au prins pe Osman şi l-au arestat. Un timp a circulat vestea că ar fi fost ucis. Nu s-a mai întors şi uciderea lui fu o certitudine. Mesagerul lui Allah îi chemă pe musulmani la jurământul de credinţă. El stătea sub un copac şi oamenii veneau pe rând să depună jurământul. Mai târziu acest copac fu denumit "Copacul consimţirii". Acest copac a fost tăiat pe timpul Măritului Ömer (ra), deoarece el se temea să nu fie divinizat.[1]

5. Jurământ pentru moarte

Toată lumea se grăbi să răspundă chemării Mesagerului lui Allah şi să jure credinţă până la moarte. Pentru că în acel moment se jura numai pe moarte. Da, toată lumea alergă şi nu rămase om care să nu-i strângă mâna Mesagerului lui Allah.[2]

Rămăsese doar un om şi acesta era la Mecca şi nu se ştia dacă mai trăieşte. Mesagerul lui Allah avea o stare ca şi cum ar fi retrăit vremuri apuse, ca şi cum îl ţinea de mână pe Osman (ra). El îşi ridică mâna dreaptă şi zise: "Aceasta este mâna mea." Apoi îşi ridică mâna stângă, zicând: "Şi aceasta este mâna lui Osman (ra)." După care adăugă: "Fiţi martori, eu jur credinţă în locul lui Osman (ra)!"[3]

Era un jurământ sfânt şi Mesagerul lui Allah împuternicea acest jurământ.

Situaţia era foarte serioasă şi toată lumea era în fierbere. Nervii era întinşi la maximum şi companionii erau gata să explodeze. Numai Mesagerul lui Allah îşi menţinea echilibrul şi era stăpân pe sine. Cu toate că în interior fierbea precum un vulcan, dar prin voinţa Sa supraomenească, reuşea să împiedice erupţia vulcanului şi împrăştierea lavei. O, Allah al meu! Ce voinţă de neclintit!

6. "Situaţia se îmbunătăţeşte"

Tocmai în momentul acestei încordări, Mesagerul lui Allah a observat apariţia unui nor de praf. Apoi apăru Süheyl, pe care îl cunoştea bine. Mesagerul lui Allah zise celor din jur: "Deja situaţia s-a îmbunătăţit. Koreişiţii nu au altă cale decât să cadă la înţelegere." Să faci conexiunea cu sensul îmbunătăţirii situaţiei prin ghicirea ei din numele lui Süheyl, este un subiect deosebit. Observaţi cum reuşea Mesagerul lui Allah să-i cunoască pe oameni, încât doar văzându-l pe Süheyl, rostise rezultatul.

Şi când îl văzuse pe Urve, Mesagerul lui Allah spusese că koreişiţii au intenţia de a cădea la înţelegere, dar cu Süheyl era ceva sigur. De altfel, evenimentele începuseră să se desfăşoare după cum confirmase Mesagerul lui Allah. Süheyl a declarat deschis că venise pentru a încheia o înţelegere. De altfel, şi Mesagerul lui Allah dorea acest lucru.

7. Înţelegerea

De fapt, la prima vedere, articolele înţelegerii păreau a fi împotriva musulmanilor, dar luând în considerare rezultatele, Coranul relata despre o victorie.

Cât de multe compensaţii şi despăgubiri putea să obţină Süheyl de la Mesagerul lui Allah, urma să le considere o reuşită personală. Din această cauză, nu se lăsa până ce nu aducea în discuţie şi cele mai mici probleme.

De exemplu: Aducând obiecţii propoziţiei de la începutul înţelegerii: În numele lui Allah, Milosul, Milostivul, propuse să se scrie: În numele Tău, o, Allah! Mesagerul lui Allah acceptă propunerea lui.

A doua obiecţie a lui Süheyl era exprimarea "Mesagerul lui Allah" (Resulullah). El zise: "Dacă noi am accepta faptul că eşti Mesager, nu ar mai fi nevoie să încheiem această înţelegere." Profetul nostru îi spuse Măritului Ali (ra), care îndeplinea rolul de secretar, să înnegrească acel loc şi să scrie: Mohamed, fiul lui Abdullah.

Această impunere i se păru grea Măritului Ali (ra), care se opri un moment, deoarece nu-i convenea să şteargă cuvântul "Mesager". Atunci Mesagerul lui Allah şterse cu mâna Sa acea exprimare, înlocuind-o cu: Mohamed, fiul lui Abdullah.

Aproape toate articolele înţelegerii au dus la dezbateri îndelungate. Süheyl declara că nu va semna înţelegerea dacă nu vor fi consemnate cererile lui, iar Mesagerul lui Allah, luând în considerare faptul că această înţelegere va duce la bune rezultate, accepta majoritatea cererilor acestuia.

Articolele erau următoarele:

  1. Musulmanii se vor întoarce fără a vizita Mecca în acel an.
  2. Vizita va fi posibilă în anul următor şi va avea o durată de numai trei zile.
  3. Nu vor avea asupra lor nici o armă decât sabia care face parte din costumul tradiţional, cu condiţia ca ea să fie în teacă.
  4. Nu se va accepta cererea unora de a pleca din Mecca la Medina, dimpotrivă, nu vor fi obstacole în calea celor care vor să se întoarcă în Mecca. (Dacă un musulman se duce la Medina sau se refugiază în rândul musulmanilor, atunci acesta să fie predat koreişiţilor).
  5. Triburile arabe vor fi libere să se unească cu ce parte vor ele.

8. Hudeybiye-un şoc pentru Măritul Ömer

La prima vedere, toate articolele înţelegerii erau împotriva musulmanilor.

În special, articolul care prevedea predarea unui musulman koreişiţilor, a devenit cauza agitaţiei Măritului Ömer, care se înfăţişă Mesagerului lui Allah şi-l întrebă: "Nu eşti Tu Mesagerul lui Allah?" Nici în acel moment Mesagerul lui Allah nu şi-a tulburat tihna şi a răspuns foarte calm întrebărilor Măritului Ömer:

-Da, eu sunt Mesagerul lui Allah.

-Noi nu ne aflăm pe calea cea dreaptă?

-Da, suntem pe calea cea dreaptă.

-Dacă este aşa, pentru ce acceptăm acest dispreţ?

-Eu sunt profetul lui Allah şi nu mă pot revolta împotriva lui Allah.

-Nu ai spus că vom vizita Kaaba?

-Da, am spus, dar nu în anul acesta.

Ömer nu s-a putut linişti şi s-a dus lângă Măritul Ebu Bekir (ra). Acesta i-a dat aceleaşi răspunsuri ca Mesagerul lui Allah.

În perioada următoare Măritul Ömer îşi va aminti cu durere şi regret de acest eveniment şi cine ştie câte danii va face, cât va posti şi cât se va pocăi. Da, el va regreta de mii de ori vorbele sale.

9. Ebu Cendel (ra)

În acel moment, venirea lui Ebu Cendel, fiul lui Süheyl, fusese ultima picătură ce umpluse paharul. Ebu Cendel venise într-o stare de totală epuizare şi se aruncase la picioarele Mesagerului lui Allah. În faţa acestei privelişti, companionii n-au mai rezistat şi au izbucnit în hohote de plâns.

Süheyl zise: "Pentru ca înţelegerea să fie valabilă, prima condiţie este să-mi înapoiaţi fiul." În acel moment, vaietele ce au urmat erau precum nenorocirea unei mame ce şi-a pierdut copilul. Nici Mesagerul lui Allah nu şi-a putut reţine lacrimile. S-au rugat de Süheyl, spunând că încă nu s-a semnat nimic şi Ebu Cendel poate fi iertat.

Süheyl nu văzu cu ochi buni această propunere şi îşi menţinu cererea, iar Profetul nostru (sas) îl înapoie pe Ebu Cendel cu ochii în lacrimi. Dar îi şopti o veste apropiată: "Foarte curând Allah va sorti libertatea ţie şi celor ca tine." Şi a fost precum a declarat.[4]

10. Ebu Basîr şi prietenii

După evenimentele de la Hudeybiye, Ebu Basîr, cunoscut sub numele de Utbe b. Esîd, fugise din Mecca şi se refugiase lângă Mesagerul lui Allah. Koreişiţii au trimis la Medina doi oameni după el şi au cerut înapoierea lui. Mesagerul lui Allah l-a predat. Dar Ebu Basîr a ucis unul din gardieni, iar celălalt a scăpat cu greu.

Ebu Basîr se duse din nou lângă Mesagerul lui Allah. Dar Stăpânul Lumilor zise : "Un profet nu-şi calcă cuvântul." şi nu-l primi la Medina. În urma acestui refuz, Ebu Basîr se stabili la Îss, aproape de Zulmerve. Apoi toţi nedreptăţiţii din Mecca, aflând de acest lucru, fugiră şi se stabiliră lângă Ebu Basîr şi acest eveniment deveni un vis urât pentru meccani.

Ebu Basîr şi prieteii săi constituiau un mare pericol pentru caravanele care erau nevoite să treacă pe acolo…

Meccanii au apelat la Mesagerul lui Allah, solicitându-i ca musulmanii să nu fie primiţi la Medina. Astfel, articolul care-i deranja cel mai mult pe musulmani, era abrogat de cei care propuseseră acest articol. Aceasta însemna o victorie clară pentru musulmani.[5]

De altfel, această înţelegere a fost calificată drept o victorie clară.[6]

Mesagerul lui Allah era foarte mulţumit. Tot ceea ce gândise începuse să se realizeze. De fapt El îşi îndreptase sabia victorioasă spre capul duşmanului la Hudeybiye şi nodul fusese desfăcut acolo, dar de-abia acum se desfăcea datorită punctului de vedere al străinilor şi a mărturiei lumii. Acei tineri ce au reprezentat în acea zi spiritul unităţii religioase şi doctrinare a colinei Sîfü'l-Bahr, da, acei tineri cărora încă nu le apăruseră tuleiele, au venit la Medina depăşind "Marea Despărţire", acum intrau în Medina.Toată Medina îi întâmpina cu cântece de bun venit. Blasfemiatorii pierduseră clauzele înţelegerii. Şi va veni o zi, când vor ataca un trib care face parte din pactului Mesagerului lui Allah, vor ucide hafız-ul (cunoscător al Coranului), prin urmare, nu-şi vor respecta angajamentele.[7]

Mesagerul lui Allah, intrând în Mecca, va face să se înfăptuiască marea victorie, depăşind blocajul odată cu Hudeybiye.

[1] İbn Sa'd, Tabakat, 2/100
[2] İbn Hişam, Sîre, 3/330
[3] İbn Hişam, Sîre, 3/330
[4] İbn Hişam, Sîre, 3/321-333; İbn Kesîr, el-Bidâye, 4/188-193
[5] İbn Hişam, Sîre, 3/337-338
[6] İbn Hişam, Sîre, 3/334
[7] İbn Hişam, Sîre, 4/32-37
Pin It
  • Creat la .
Copyright © 2020 Fethullah Gülen site-uri Web. Toate drepturile rezervate.
fgulen.com este sursa oficială pe Fethullah Gülen, savant de renume turc şi intelectuală.