Fethullah Gülen păşeşte pe urmele lui Rumi

Rezumat

Scrierile lui Jalal al-Din Rumi, poetul mistic al secolului treisprezece şi fondatorul fraternităţii sufite Mevlevi, au influenţat gândirea şi comportamentul multor musulmani până în zilele de azi. Unul dintre musulmanii moderni care şi-a însuşit atitudinile lui Rumi şi le-a integrat în propriul lor mod de a înţelege credinţa islamică şi practica acesteia este învăţatul turc şi lider religios, Muhammad Fethullah Gülen. Asemănarea dintre Mevlana şi Gülen este aceea că cei doi sunt spirite profunde care, de-a lungul secolelor, au împărtăşit o anumită interpretare a mesajului coranic, precum şi un jurământ de a comunica mesajul acesta eficient tuturor oamenilor. În predicile şi lucrările sale scrise, Gülen citează frecvent comportamentul şi atitudinile lui Rumi pentru a ilustra mesajul transmis de acesta; în cartea Toward a Global Civilization of Love and Tolerance, Gülen îl citează pe Rumi de peste 15 ori pentru a exemplifica temele sale asupra dialogului civilizaţional. În lucrarea sa Concepte Cheie în Practicarea Sufismului, Gülen îl citează adesea pe Mevlana, mai mult decât pe orice alt sfânt sau scriitor spiritual, deoarece doreşte să iniţieze căutătorul în misterele iubirii de Dumnezeu. Cât de mult înseamnă Mevlana pentru Fethullah Gülen? În ce constă afinitatea dintre propriul său mod de a înţelege islamul şi cel expus şi exemplificat de către Rumi? Care sunt lecţiile ce pot fi învăţate de la Rumi? De ce îl consideră Gülen pe Rumi un exemplu demn de menţionat musulmanilor moderni? Răspunsurile la aceste întrebări pot fi găsite în patru sfere. În primul rând, pentru Gülen, Rumi este una dintre persoanele cele mai măreţe ce denotă toleranţă şi dialog, din istoria islamică; musulmanii moderni pot învăţa multe din „deschiderea” lui Rumi. În al doilea rând, dorinţa lui Mevlana de cunoaştere a lui Dumnezeu îl transformă într-un exemplu instructiv pentru toţi cei care sunt însetaţi de o relaţie foarte strânsă cu Dumnezeu. În ultimul rând, Rumi este profesorul multor virtuţi de care au nevoie musulmanii conştienţi de asta, în orice situaţii.

1. Nevoia de o spiritualitate modernă

Printre poeţii mistici medievali, cel care vorbeşte cel mai clar şi direct despre lumea modernă este Jalaluddin Rumi, cunoscut pur şi simplu sub numele de „Mevlana”, Stăpânul nostru. Adâncimea experienţei lui spirituale, imaginile sale poetice originale şi cu impact, sinceritatea sa evidentă şi deschiderea, abilitatea sa de a transcende culturile, perioadele de timp şi religiile, toate acestea fac din Mevlana unul dintre cei mai accesibili şi influenţi gânditori care vorbesc despre noi din trecut.

Numărul paginilor de internet dedicate traducerii poeziilor lui Rumi în limbile europene, este dovada răspândirii numelui lui Mevlana şi a faptului că el este iubit în Occident, dar nu trebuie subestimată influenţa Mevlanei asupra gânditorilor şi învăţaţilor moderni din lumea islamică, cu cea asupra simplilor veneratori musulmani.

Cei care pot citi şi aprecia poeziile lui în limba persană originală pot fi puţini, dar lucrările Mevlanei sunt cunoscute prin recitări de poezie, demonstraţii clasice muzicale, şi prin multele traduceri ale poeziilor sale în turcă, arabă, urdu şi alte limbi folosite de către musulmani. Am văzut farfurii decorate cu versuri de ale lui Rumi, panouri din lemn, şarete cu cai, şi echivalentul lor modern, autobuzele. Dervişii din tariqa Mevlevi comunică, prin rugăciunea lor solemnă de rotire, un mod non-verbal de a transmite mesajul lor a experienţei lui Rumi de toleranţă, pace şi o puternică absorbţie a Divinului.

Unul dintre musulmanii moderni care şi-au însuşit atitudinile lui Rumi şi care le-au integrat în propriul lor mod de a înţelege credinţa islamică şi practica, este învăţatul turc şi lider religios, Muhammad Fethullah Gülen. Asemănarea dintre Mevlana şi Gülen este aceea că cei doi sunt spirite profunde care, de-a lungul secolelor, au împărtăşit o anumită interpretare a mesajului coranic, precum şi un jurământ de a comunica mesajul acesta eficient tuturor oamenilor. În predicile şi lucrările sale scrise, Gülen citează frecvent comportamentul şi atitudinile lui Rumi pentru a ilustra mesajul transmis de acesta; în cartea Toward a Global Civilization of Love and Tolerance, Gülen îl citează pe Rumi de peste 15 ori pentru a exemplifica temele sale asupra dialogului civilizaţional. În lucrarea sa Concepte Cheie în Practicarea Sufismului, Gülen îl citează adesea pe Mevlana, mai mult decât pe orice alt sfânt sau scriitor spiritual, deoarece doreşte să iniţieze căutătorul în misterele iubirii de Dumnezeu.

Cât de mult înseamnă Mevlana pentru Fethullah Gülen? În ce constă afinitatea dintre propriul său mod de a înţelege islamul şi cel expus şi exemplificat de către Rumi? Care sunt lecţiile ce pot fi învăţate de la Rumi? De ce îl consideră Gülen pe Rumi un exemplu demn de menţionat musulmanilor moderni? Răspunsurile la aceste întrebări pot fi găsite în două sfere.

2. Rumi în calitate de model al toleranţei şi dialogului

Atunci când analizează propunerea lui Said Nursi de a stabili dialog şi cooperare cu adevăraţii creştini, Gülen afirmă că în această chestiune, Nursi acţionează în acelaşi mod ca şi Rumi, care s-a descris pe sine ca un compas, unul al cărui picior este fixat foarte bine pe centru în timp ce celălalt se roteşte într-un arc de cerc pentru a realiza un cerc complet. Piciorul stabilit bine în centru, care nu îşi schimbă niciodată poziţia, reprezintă credinţa convinsă, prin care individul este unit cu Dumnezeu, precum inima nemişcată şi centrul existenţei cuiva, în timp ce celălalt picior de mişcă „într-un cerc mare care cuprinde toţi credincioşii.”¹

Gülen sprijină viziunea lui Nursi, conform căreia zilele în care se folosea violenţa, au luat sfârşit. În ziua de azi metodele de convingere a cuiva sunt: folosirea dialogului, argumentele ştiinţifice şi dezbaterile raţionale. „Jihadul cuvântului” se concentrează în primul rând pe convingerea raţională a altora de adevărul cuiva, şi nu impunerea ideilor sale prin forţă. Pentru Gülen, această metodă de a discuta este singurul mod prin care confruntarea se potriveşte foarte bine cu natura islamului:

„Adevărul este că în islam nu există severitate sau intoleranţă. Islamul este o religie compusă în totalitate din iertare şi toleranţă. Asemenea stâlpi alcătuiţi din dragoste şi toleranţă, precum sunt Rumi, Yunus, Emre², Ahmed Yesevi³, Bediuzzaman (Said Nursi)⁴ şi alte persoane asemănătoare lor au exprimat acest aspect al islamului în cel mai frumos mod şi au intrat în istorie drept exemple datorită afecţiunii şi toleranţei lor.⁵

3. Rumi, unul dintre cei mai de seamă sfinţi ai islamului.

Dacă Gülen priveşte islamul ca pe o religie alcătuită în totalitate din iertare şi toleranţă, el analizează istoria islamică a acelor oameni care au alcătuit aceste valori. În vârf se află Mevlana, văzut de către Gülen ca „unul dintre oamenii iubirii.”⁶ În privinţa acestui lucru el afirmă următoarele: „Fiind întruparea sincerităţii, a iubirii divine şi a purităţii intenţiilor, maeştrii sufiţi au devenit factorul motivant şi sursa puterii din spatele cuceririlor islamice şi a islamizării tărâmurilor cucerite şi a oamenilor.”⁷

Pentru Gülen, Rumi reprezintă „adevărata faţă a islamului”, ceea revelaţia islamică şi tradiţia înseamnă cu adevărat. Gülen explică punctul de vedere după cum urmează: Dacă indivizii ar căuta adevărata faţă a islamului din propriile surse, istorie şi adevăraţii reprezentanţi, atunci aceştia ar descoperi că islamul nu conţine duritate, cruzime sau fanatism. Islamul este o religie a iertării şi a toleranţei, aşa cum au demonstrat atât de frumos sfinţii şi prinţesele iubirii şi a toleranţei ca Rumi, Yunus Emre, Ahmed Yesevi, Bediuzzaman şi mulţi alţii.⁸

Gülen observă că nu toate aspectele religiei sunt egale; există unele aspecte care sunt esenţiale şi fundamentale, în timp ce celelalte aspecte sunt ocazionale şi periferice. Pentru Gülen, esenţa islamului, adevăratul înţeles al religiei, este reprezentată de valori precum pacea, iubirea, iertarea şi toleranţa. Proeminenţa lui Rumi în tradiţia islamică provine din expunerea sa elocventă a întâietăţii iubirii, a iubirii lui Dumnezeu pentru credincioşi şi a iubirii credincioşilor pentru Dumnezeu. Un accent similar este găsit în gândirea lui Gülen:

„Pot spune că pacea, iubirea, iertarea şi toleranţa sunt elemente fundamentale în islam. Iar toate celelalte elemente sunt accidentale. Totuşi, este necesar să oferim prioritate chestiunilor de bază islamice, potrivit gradului lor de importanţă. De exemplu, dacă Dumnezeu oferă importanţă iubirii, dacă El ne-a informat că îi iubeşte pe cei care Îl iubesc pe El, şi a oferit persoanei care Îl iubeşte cel mai mult numele de „Habibullah”, atunci înseamnă că cel care Îl iubeşte pe Dumnezeu, este de asemenea iubit de El, şi deci trebuie să considerăm acest principiu unul fundamental. Regulile precum jihadul împotriva ipocriţilor şi necredincioşilor sunt chestiuni secundare care se folosesc în anumite circumstanţe.”⁹

Potrivit lui Gülen, oameni precum Rumi şi Yunus Emre au adus o contribuţie culturală foarte importantă pentru oamenii turci şi şi-au pus amprenta pe islam, aşa cum este el înţeles şi practicat în Turcia. Marea onoare şi afecţiune arătată poeţilor mistici şi sfinţilor de către musulmanii turci sunt probele stimei de care beneficiază asemenea sfinţi; indică atitudinile şi valorile conform cărora islamul trebuie trăit. Aşa cum spune Gülen, mesajul islamului de care oamenii moderni sunt însetaţi este de a răspândi toleranţa, pacea şi iubirea; misiunea musulmanilor din ziua de azi este deci aceea de a invita oamenii să descopere acest mesaj prin modul în care musulmanii înşişi trăiesc credinţele lor.

Deşi există şi excepţii naturale, interpretările islamului produse de către învăţaţii musulmani sunt tolerante. Dacă am putea răspândi înţelegerea islamului susţinută de stâlpii afecţiunii precum Rumi şi Yunus Emre în lume şi dacă am putea înţelege mesajul lor de iubire, dialog şi toleranţă acelor oameni care sunt însetaţi de acest mesaj, atunci oameni din toată lumea ar fugi în braţele acestei iubiri, păci şi toleranţe pe care le reprezentăm.¹⁰

În gândirea lui Gülen, Rumi, Yunus Emre şi cei ca ei reprezintă izvorul gândirii şi practicii islamice de-a lungul secolelor. Nu putem nega că unii musulmani într-un anumit timp au aplicat violenţa, dar Gülen îi invită pe adepţii săi să caute „oamenii iubirii”, aşa cum îi denumeşte Rumi, să descopere şi să urmeze exemplul celor care au reuşit să înţeleagă Islamul ca un mesaj al dragostei. El citează invitaţia faimoasă a lui Rumi:

„Vino, vino şi alătură-te nouă, căci noi suntem oamenii iubirii devotaţi lui Dumnezeu!
Vino, păşeşte spre poarta iubirii, alătură-te nouă şi stai alături de noi.
Vino să discutăm unii cu alţii prin inimile noastre.
Hai să vorbim în secret, fără să ne folosim de urechi şi ochi.
Hai să râdem împreună fără buze sau sunet, şi să râdem precum râd trandafirii.
Toţi suntem la fel, hai să ne strigăm cu inimile,
Nu ne vom folosi buzele pentru a comunica.”¹¹

Citând aceste versuri ale lui Rumi, Fethullah Gülen observă că, potrivit principiilor logice ale gândirii greceşti şi a filozofiei occidentale, asemenea cuvinte nu au nici un înţeles. Cum ar putea oamenii să comunice fără cuvinte? Cum îşi pot ei împărtăşi fericirea fără a se exprima prin cuvinte sau sunete? Cum se pot striga unii pe alţii fără a-şi folosi limbile sau buzele? Oricum, Rumi insistă asupra faptului că „oamenii iubirii” pot face acest lucru, iar Gülen sugerează că această abilitate veche folosită de către iubiţi ar trebui să fie redescoperită de oamenii moderni. Gülen afirmă că: „Noi toţi facem parte din acelaşi corp, şi ar trebui să punem capăt acestei dualităţi care ne subminează uniunea. Noi ar trebui să luptăm pentru a uni oamenii; acesta este unul dintre cele mai bune moduri prin care Dumnezeu le oferă şansa la succes oamenilor în această lume şi El transformă această lume într-un Paradis.”¹²

4. Rumi – sfântul care îşi dorea să se unească cu Dumnezeu

Pentru Gülen, Mevlana este o persoană care şi-a putut exprima durerea din interior şi tristeţea pentru viaţa umană din această lume. Pentru Rumi, această durere îşi are rădăcinile în separarea sufletului de cea mai arzătoare dorinţă, şi anume, unirea cu Domnul Divin. Această dorinţă a sufletului de întoarce la adevărata sa casă, alcătuieşte versurile de deschidere a capadoperei lui Rumi, Manthawi: „Ascultă povestea spusă de trestie, o poveste tristă de despărţire.”

În viziunea lui Rumi, notele muzicale ale flautului sunt precum sunetele gemetelor oamenilor, iar cititorii operei Manthawi sunt invitaţi să-şi imagineze flautul de trestie fiind tăiat şi pun înapoi în rădăcinile sale pe patul de trestie. Sunetele sale triste reprezintă durerea flautului din trestie de a întoarce la originile sale, acolo de unde simte că aparţine. Aplicarea acestei imagini condiţiei umane nu este greu de conceput, deoarece precum flautul, sufletul uman a fost smuls din adevărata sa casă în prezenţa lui Dumnezeu. În prezent umblă pierdut departe de casă şi îşi doreşte foarte mult să se întoarcă la sursa din care a provenit. Gülen leagă melancolia umană care doreşte să se unească cu Dumnezeu cu sunetele triste scoase de flaut, ca în versurile e deschidere a lucrării Manthawi, sau distantul scârţâit al morii de apă, ca în imaginile realizate de Yunus Emre.

Râvna şi tânjirea pot fi împărţite în două categorii. Prima categorie este cea a tânjirii produsă de despărţirea de Dumnezeu după întâlnirea cu El în eternitatea trecută. O astfel de despărţire este descrisă în oftatul flautului lui Rumi şi în sunetele triste, scârţâitoare auzite de către Yunus Emre de la depărtata moară de apă. Aceste oftaturi vor continua până când va avea loc unirea finală sau întâlnirea cu El.¹³

Asemenea tristeţe şi astfel de sentimente produse de despărţire sunt simţite numai de cei care ajung să Îl cunoască pe Dumnezeu în mod direct. O persoană care a fost binecuvântată, fiindu-i permis să experimenteze unicitatea cu Divinul, va fi ca un „beţiv spiritual”, trăind începând din acel moment cu o dorinţă puternică de a se uni cu Dumnezeu. Gülen observă că doar o persoană care a atins un asemenea nivel al sanctităţii poate descrie cum se cuvine profunzimea gândurilor şi sentimentelor sale. El citează versurile lui Rumi din lucrarea Manthawi, pentru a-şi ilustra punctul de vedere: „Aceste iluzii sunt capcane pentru sfinţi, în timp ce în realitate, ele nu sunt decât reflecţii ale celor cu feţe radiante din grădina lui Dumnezeu.”¹⁴

Punctul de vedere, exprimat foarte frumos de către Rumi, este acela de a tânji după unirea cu Dumnezeu, iar aceasta produce un regret, care pentru cei care nu înţeleg acest lucru şi care nu au experimentat asta, nu poate fi înţeles. Cei ce nu au fost iniţiaţi în misterele iubirii divine trebuie să judece neapărat aparenţele, şi nu realitatea în profunzimea ei. Oricum, pentru cei care au ajuns la adevăr, precum a făcut Mevlana, văd că o astfel de tristeţe superficială maschează feţele radiante ale celor care au păşit în „grădina lui Dumnezeu”, şi anume, cei care s-au aflat în prezenţa iubitoare a lui Dumnezeu.

Gülen afirmă că tânjirea şi regretul exprimate de către Rumi încorporează cu adevărat condiţia umană, distanţa şi lipsa realizărilor în care trăim toţi. Este adevărat că absenţa face ca inima să crească mai mult, dar cea mai adâncă dorinţă a inimilor noastre nu poate fi îndeplinită aici pe Pământ. Chiar dacă suntem sau nu conştienţi de asta, toţi tânjim după unirea cu Dumnezeu care înseamnă pace adevărată şi este lăcaşul adevărat al inimilor noastre. Până când se va întâmpla asta, nimeni nu poate fi satisfăcut de subtitutele trecătoare, efemere, Aşa cum afirmă Gülen:

„Gurile noastre vorbesc uneori despre iubire şi alteori despre tristeţe; deşi iubirea şi tristeţea cauzează durere celorlalţi, noi auzim în ele, precum Rumi, poezia de tânjire după sfera pe care am lăsat-o în urmă pentru a ajunge aici. Iubirea şi tristeţea sunt pentru noi precum o pledoarie a sufletului, ce răsare dintr-o dorinţă tristă de eternitate.”¹⁵

Cealaltă parte a monedei constă în acele momente trecătoare de bucurie prin care Dumnezeu îl binecuvântează pe cel ce caută să fie unit cu El. Gülen spune astfel: „Din moment ce credinţele şi sentimentele noastre ne poartă spre lumile magice de dincolo, aproape întotdeauna simţim cum tristeţea şi bucuria se întreţes; auzim sunetele scoase de plânsete şi râsete ca note diferite ale aceleiaşi melodii.” Rumi denumeşte aceste stări experimentale ale sufletului ( hal/ihwal ) ca „noaptea nunţii”, descriind starea de graţie atunci când cei de pe cărările spirituale se grăbesc să Îl îmbrăţişeze pe Dumnezeu.

„Ei încearcă să găsească satisfacţie pentru dorinţa reunirii cu sufletul lor. Ei continuă să alerge spre El, uneori zburând, uneori târându-se pe pământ, unificaţi cu toţi şi cu toate.”¹⁶ Gülen subliniază că aceeaşi imagine a nopţii nunţii, împlinirea iubirii, este folosită de Mevlana pentru a indica moartea, atunci când cel ce caută, eliberat de sforile morţii şi a legăturilor pământene, trece peste toate obstacolele, separând sufletul de o unire dragă cu Divinul Milostiv şi Iubitor.

Regretul ce provine din despărţirea de divin şi care dă naştere unei tânjiri după întoarcerea la Dumnezeu este sursa unei iubiri măreţe şi a fericirii în viaţa cuiva. Durerea provocată de despărţirea de Dumnezeu nu trebuie să fie respinsă sau negată, ci mai degrabă, acceptată ca exprimarea stării umane şi ca o motivare puternică pentru o mai mare absorbire a sa în Divin. Rumi explică după cum urmează:

„Acum tânjesc, plin de tristeţea pe care am mai simţit-o şi înainte,
Dar niciodată atât de puternic.
Centrul mă conduce spre iubire...
Nu renunţa la durerea ta, căci ea te poate purta către Dumnezeu.”

Trebuie să ne dăm seama că Rumi, în timpul său, şi Gülen, în timpurile moderne, propun o spiritualitate ce implică negarea vieţii în care individul întoarce spatele exigenţelor realităţii şi a traiului practic în această lume. Gülen îl citează pe Mevlana spunând:

„Oamenii înţelepţi şi sensibili preferă bunătatea,
Căci sufletul îşi găseşte bucuria în intimitate (pentru a fi cu Dumnezeu).
Întunecimea binelui este preferabilă întunecimii cauzată de oameni...
Trebuie să ne ferim de ceilalţi, nu de Cel Divin.”¹⁷

Comentând aceste versuri, Gülen explică faptul că scopul izolării este de a purifica inima de toată iubirea care nu este pentru Dumnezeu, astfel încât mai apoi individul să poată trăi unit cu Dumnezeu în toate activităţile zilnice. Aceasta este o reafirmare a ceea ce se afirmă în imaginea compasului, care înfăţişează adevăratul iubit, al cărui unire cu Dumnezeu îl eliberează de a îmbrăţişa umanitatea din inimă. Gülen explică astfel:

„Cei care se simt mereu în prezenţa lui Dumnezeu nu trebuie să se izoleze de oameni. Astfel de persoane, aşa cum afirmă Rumi, sunt precum cei care îşi ţin un picior în sfera poruncilor divine şi îl întorc pe celălalt, ca un ac de compas, în jurul lumii. Ei se ridică şi coboară în orice moment. Această izolare este recunoscută şi preferată de către Profeţi şi sfinţi.”¹⁸

5. Rumi – profesorul virtuţii

În viziunea lui Gülen, Mevlana este de asemenea o persoană care predă şi exemplifică virtuţile necesare pentru a progresa pe calea spre o unire a iubirii şi a voinţei cu Dumnezeu. Gülen aminteşte sfatul lui Rumi la începutul căii spirituale şi citează cuvintele Mevlanei pentru nevoia de căinţă. Dacă individul nu simte remuşcări şi dezgust pentru greşelile pe care le-a comis, şi dacă nu este îngrijorat de a nu mai decade în acelaşi mod urât de viaţă, pe scurt, dacă individul nu regretă cu adevărat, continuitatea în urmarea căii spirituale nu va fi susţinută. Gülen îl citează pe Rumi după cum urmează, referindu-se la un angajament de căinţă:

„M-am căit şi m-am întors sincer către Dumnezeu
Am promis că nu voi încălca jurământul de căinţă până când sufletul nu îmi părăseşte corpul.
De fapt, ce om poate păşi spre pieire
După ce a suferit atât de mult (din cauza păcatelor comise)?”¹⁹

O a doua virtute esenţială pentru progres în viaţa spirituală este sinceritatea. Este atât de uşor să te păcăleşti şi chiar mai uşor să îi înşeli pe ceilalţi, dacă nu eşti sincer. Rumi spune:

„Trebuie să fii sincer în tot ceea ce faci,
Pentru ca Domnul să îţi poată accepta faptele.
Sinceritatea este precum aripa păsării în acţiunile de ascultare.
Fără o aripă, cum poţi zbura spre văzduhul prosperităţii?”²⁰

Gülen analizează aceste versuri, adăugând două hadithuri ale Profetului în care se spune: „Fii sincer în religia ta; o mică muncă sinceră este de ajuns pentru tine”, şi „Fii sincer în faptele tale, căci Dumnezeu îi iubeşte doar pe cei sinceri.”

O a treia virtute exprimată de către Rumi este smerenia. Rumi nu se prezintă ca un mare sfânt sau ca pe o persoană care a atins un nivel spiritual foarte ridicat, ci se vede mai mult ca un simplu slujitor al lui Dumnezeu. El reaminteşte statutul său de slujitor pentru a accentua statutul său în faţa lui Dumnezeu:

„Am devenit un slujitor, un slujitor, un slujitor;
M-am închinat Ţie şi Ţi-am slujit.
Servitorii sau sclavii se bucură când se emancipează;
Iar eu mă bucur atunci când devin slujitorul Tău.”²¹

Gülen este conştient, la fel cum a fost şi Rumi înaintea lui, că mândria spirituală, sau lauda în privinţa experienţelor religioase, sunt nişte eşuări printre cei implicaţi în practici religioase, o greşeală care duce la un serviciu arogant adus sinelui şi nu lui Dumnezeu. Gülen îl citează pe Rumi în privinţa acestui pericol al efectului: Dacă curteanul regelui se poartă într-un anumit mod pentru a atrage atenţia regelui, tu nu trebuie să faci la fel, căci nu ai un document care justifică asta. Cel care nu poate fi eliberat de restricţiile vieţii sale trecătoare, cum poate şti ce înseamnă anihilarea, beţia şi extindere?²²

Comentând aceste cuvinte ale lui Rumi, Gülen afirmă: „Este imposibil ca cei prinşi în propriul lor corp să ştie ce înseamnă spiritualitatea. Trebuie să întrebăm acele suflete care au ars de multe ori în focul iubirii pentru Dumnezeu, trebuie să îi întrebăm ce înseamnă durerile unei inimi care a fost ruptă, expansiunea şi contracţia.” Expansiunea (bast) şi contracţia (qabd) sufletului sunt stări explicate de către maeştrii sufiţi şi experimentate de practicienii care luptă pentru calea sfinţeniei. Nu numai misticii musulmani precum Rumi au vorbit şi au scris despre aceste stări ale sufletului. Există multe în comun, de exemplu, între explicaţia sufită a qabd şi cea a lui Ion al Crucii despre Noaptea Neagră a Sufletului.

Aş putea continua să ofer exemple despre cum foloseşte Fethullah Gülen învăţăturile lui Jalal al-Din Rumi pentru a preda virtuţile spirituale de care este nevoie pentru o spiritualitate bogată. În lucrarea sa, Concepte Cheie în Practicarea Sufismului, Gülen se referă la Rumi mai mult decât la orice alt autor spiritual. El citează sfatul lui Mevlana pentru a ilustra învăţăturile sale asupra sărăciei („Sărăcia este esenţa şi toate celelalte sunt forma; sărăcia este un remediu şi orice altceva diferit de ea este boală”, pagina 171 ); în ceea ce priveşte nevoia de austeritate şi perioadele de retragere („În primele zile ale iniţierii lui, Rumi a petrecut de multe ori câte patruzeci de zile izolat; oricum, atunci când găsea un maestru adevărat, perfect, el părăsea izolarea pentru a sta în compania oamenilor”, pagina 17); şi valoarea izolării temporare („Individul trebuie să se izoleze de ceilalţi, şi nu de Dumnezeu; blana se poartă iarna, nu primăvara”, pagina 18).

În acelaşi mod Gülen foloseşte autoritatea lui Rumi pentru a sublinia importanţa supravegherii de sine („Rumi consideră supravegherea de sine ca un ecran protector, ce ţine departe emoţiile rele, gândurile, pasiunile şi acţiunile şi o consideră cea mai sigură cale de a adopta drepturile Divinului”, pagina 58 ), încrederea („Încrederea unui iubit afectează chiar şi vieţuitoarele; deci de ar fi ciudat ca inima unui om să fie afectată?”, pagina 86) şi dependenţa față de Dumnezeu (pagina 70). Rumi oferă criteriile pentru judecarea valorii muncii (pagina 126) şi pentru aprecierea unei anumite atitudini către posesiile lumeşti (pagina 43).

„Ce este lumea asta ? Este nepăsarea lui Dumnezeu
Nu haine, nu monezi de argint, şi nici femei.
Dacă deţii lucruri lumeşti în numele lui Dumnezeu,
Atunci Mesagerul a spus: Un om pios deţine multe lucruri bune!
Dacă apa invadează barca, atunci aceasta se scufundă,
Dar cea de sub ea, o face să plutească.”²³

Gülen foloseşte parabola grânei de grâu a lui Rumi pentru a ilustra natura răbdării. „Pentru a servi oamenilor, o grână trebuie să fie îngropată adânc în pământ, trebuie să germineze sub el şi să crească pentru a ieşi la suprafaţă şi a respira aerul. Grâna ajunge la aer după o bătălie cruntă cu pământul, pentru ca apoi să fie semănată şi dusă la moară. După aceea, trebuie să fie plămădită, coaptă în cuptorm şi în cele din urmă, mestecată în dinţi, simţită în stomac şi digerată”. (pagina 103) Pentru un creştin, această parabolă îi aduce aminte de cuvintele lui Iisus din Scriptura lui Ioan, „Vă spun că dacă o grână de grâu intră în pământ şi moare, rămâne singură; dar dacă moare, face mai multe fructe” (Ioan 12:24). În imaginile poeziei lui Rumi, grâna este îngropată în pământ, ca un simbol al răbdării, denotând proceselenaturale, în timp ce conform cuvintelor lui Iisus, grâna de grâu simbolozează „moartea sinelui” pentru a lucra în serviciul celorlalţi.

Reiese clar din scrierile lui Gülen că el a petrecut foarte mult timp analizând poezia lui Rumi şi a reflectat adânc în spiritualitatea sa. Nu exagerez când spun că Gülen este un gânditor musulman modern şi activist, al cărui muncă în viaţă a fost de promova o apreciere islamică a iubirii, toleranţei şi a păcii universale, care este de fapt o interpretare reînnoită în timpurile noastre a ideilor lui Mevlana. Gülen nu se vede ca pe un inovator, ci ca pe un învăţat musulman bine înrădăcinat în tradiţia islamică reprezentată de „iubiţi” precum Jalal al-Din Rumi, Yunus Emre, Ahmad Yasawi şi Said Nursi.

În multe dintre scrierile sale, Gülen compune paeans ai iubirii ca forţa centrală motivantă avieşii sale. De exemplu, el spune:

„Am fost crescuţi într-o atmosferă în care victoriile iubirii există în ochii noştri, iar sunetele tobelor iubirii răsună în inimile noastre. Inimile noastre bat necontenit atunci când vedem un steag al iubirii unduindu-se în vânt. Ne-am cunudat atât de mult în iubire încât vieţile noastre devine pure, dependente de iubire, iar noi ne dedicăm sufletele ei. În fiecare răsuflare, o simţim cu toată fiinţa noastră; ea este căldura noastră atunci când este cald, şi oaza noastră când e cald.”²⁴

Putem oferi ultimul cuvânt Stăpânului nostru Rumi pentru a arăta atracţia modul de a gândi a lui Rumi asupra gânditorilor musulmani precum Fethullah Gülen. Cuvintele lui Rumi ne arată de ce poezia sa continuă să fie analizată şi reflectată de către Gülen şi de către discipolii lui: „Să îţi petreci timpul cu cei iubitori. Acest tip de oameni au mereu ceva de arătat.”

1. Dl. Fethullah Gülen, Toward a Global Civilization of Love and Tolerance, Light: Somerset, N.J., 2004, pagina 199.

2. Poetul Yunus Emre, 1238-1320, a fost unul dintre primii poeţi mistici care şi-a compus lucrările în limba turcă vorbită în acele timpuri.

3. Ahmad Yesevi (Yasawi), din Kazakhstanul modern de azi, a fost primul poet sufit care a scris lucrările sale în limba turcă. El a fondat fraternitatea sufită, Yasawiyya, care a fost foarte răspândită în toată lumea turcă.

4. Said Nursi, 1878-1960, un învăţat eminent şi autor al lucrării Risale-i Nur, un comentariu ce însumează 6600 de pagini, despre Coran, influenţând milioane de musulmani moderni. Fethullah Gülen a ajuns să cunoască scrierile lui Said Nursi la vârsta de douăzeci de ani. El îl descrie pe Nursi astfel: „Un învăţat islamice situat pe culmi măreţe ale spiritualităţii, deţinând o cunoaştere foarte mare a ştiinţelor moderne şi a lumii conteporane. El credea că umanitatea poate fi salvată din crizele sale şi poate face progrese adevărate şi deţine fericire doar prin cunoaşterea adevăratei sale naturi şi prin recunoaşterea şi supunerea lui Dumnezeu.”

5. Gülen, Toward a Global Civilization of Love and Tolerance, pagina 179.

6. Ibid. p. 93.

7. M. Fethullah Gülen, Prophet Muhammad: The Infinite Light, Izmir: Kaynak, 1998, 2: 154.

8. Toward a Global Civilization, paragrafele 58-59.

9. Toward a Global Civilization, paragrafele 71-72.

10. Ibid., pagina 181.

11. M. Fethullah Gülen, Key Concepts in the Practice of Sufism, Fairfax, Va.: The Fountain, 1999, pagina 6.

12. Ibid. pagina 7.

13. M. Key Concepts in the Practice of Sufism, pagina 157.

14. Key Concepts, pagina 15.

15. Toward a Global Civilization, pagina 155.

16. Ibid., pagina 97.

17. Key Concepts, paginile 18-19.

18. Ibid., pagina19.

19. Ibid. pagina 3.

20. Ibid. paragrafele 61-62.

21. Ibid., pagina 55.

22. Ibid., pagina 116.

23. Ibid., pagina 43.

24. Toward a Global Civilization, pagina 4.

Thomas Michel

În prezent este Secretarul Societăţii lui Iisus pentru Dialog Interreligios şi Secretarul Federaţiei Conferinţelor Arhiepiscopilor Asiatici. Profesorul Michel a fost Directorul Oficiului Islamic din Consiliul Vaticanului pentru Dialog Interreligios timp de 13 ani. El aparţine provinciei Indoneziene de Iesuiţi. El organizează în mod regulat seminare pe tema relaţiilor dintre creştini şi musulmani în Indonezia, Filipine şi Malaezia. El a scris mult în privinţa modului de a gândi a lui Said Nursi şi a Dl. Fethullah Gülen.

Tweet

Whatsapp