Scris de Magdy Said. Publicat în Fethullah Gülen Mişcarea-II.

Interpretarea lumii prin intermediul filosofiei educaționale a lui Fethullah Gülen

Interpretarea lumii prin intermediul filosofiei educaționale a lui Fethullah Gülen

A se citi cu atenție cuvintele permite omului să reflecteze asupra lumii – acest citat a fost spus de gânditorul educațional brazilian Paulo Freiri și a fost folosit ca titlu al primului său mesaj către cei care sunt suficient de curajoși să îmbrățișeze o carieră în educație și predare.¹ Acest citat reprezintă un sumar al filosofiei sale educaționale și al construcției gândirii sale sobre și critice pe care o denumește educație ce emancipează, în contrast cu educația bancară, care permite oamenilor intelectului să reflecteze cu privire la această lume prin reflectarea cuvintelor. Acesta este același citat pe care îl putem folosi atunci când ne referim la filosofia lui Fethullah Gülen, unul dintre cei mai islamici gânditori turci, considerat a fi unul dintre cei mai mari studenți ai revitalizării islamice demarate de Imamul Bediuzzaman (Said Nursi); putem adăuga acest citat – A se citi cu atenție cuvintele permite omului să reflecteze asupra lumii – atunci când ne referim la filosofia și practicile mișcării sale în ceea ce privește latura educațională. Așadar, această lucrare prezintă modul în care Gülen și-a conturat filosofia și practicile educaționale.

1. Interpretarea lumii conform lui Fethullah Gülen

Pentru a evita pierderea în detaliile lucrărilor lui Fethullah Gülen, am investigat reflectarea sa critică a lumii prin intermediul viziunii lui asupra nevoilor umane și a problemelor lumii, aspecte relevante pentru viziunea asupra rolului educației în ceea ce privește rezolvarea acestor probleme.

1.1. Nevoile umane:

În articolul său, „Educația, de la fașă la mormânt”, putem identifica punctul de vedere al lui Fethullah Gülen referitor la nevoile umane chiar într-o manieră detaliată. Aceste nevoi ar trebui satisfăcute, în perspectiva lui Gülen, prin educație, viziune pe care o putem desfășura după cum urmează:

La naștere, omul este „vulnerabil și neputincios”
În timpul vieții, el caută perfecțiunea și înțelegerea, proces numit de el educație
Educația este „un proces de perfecționare prin intermediul căruia câștigăm în toate dimensiunile noastre: spirituală, intelectuală, fizică”²
Astfel „datoria vieții noastre este să atingem perfecțiunea și puritatea în gândire, concepții și credință. Îndeplinindu-ne datoria de supuși ai Creatorului, Furnizorului și Protectorului și penetrând misterul creației prin potențialul și capacitățile noastre, căutăm să atingem rangul de umanitate adevărată și să devenim demni de viața eternă în lumea cealaltă.”
Și: „Umanitatea noastră este direct proporțională cu puritatea noastră emoțională. Deși cei care sunt plini de sentimente rele și ale căror suflete sunt influențate de egoism arată ca niște ființe umane, natura lor umană este îndoielnică”.³
Fiecare dintre noi este dotat într-un mod unic cu liber arbitru. Prin urmare, obligația noastră este să ne disciplinăm puterile (incluzând aici rațiunea, furia și dorința). Această luptă pentru disciplină ne determină umanitatea.
În plus, nu suntem alcătuiți doar din corp și minte. Fiecare dintre noi are un spirit care necesită satisfacție. Fără acest lucru nu putem găsi adevărata fericire și perfecțiune. Satisfacția spirituală este posibilă numai prin cunoașterea lui Dumnezeu și prin credința în El.⁴
Există două elemente extreme legate de fiecare dintre virtuțiile morale: deficiența sau excesul. (...) Așadar, perfecțiunea unei persoane, scopul ultim al existenței noastre, stă în menținerea unui echilibru și a unei moderații între cele două extreme legate de fiecare virtute în parte.⁵

1.2. Nevoile comunității:

În același articol, sub subtitlul de: „Adevăratul înțeles și valoare a educației este declară că”:

Îmbunătățirea unei comunități este posibilă doar prin ridicarea generațiilor viitoare la rangul de umanitate, nu prin eliminarea celor rele. Dacă semințele religiei, ale valorilor tradiționale și ale conștiinței istorice nu germinează de-a lungul țării, atunci în locul destinat lor vor crește la loc toate elementele rele care au fost eradicate.
Viitorul unei națiuni depinde de tineretul său. Toți cei care își doresc să își securizeze viitorul ar trebui să ofere foarte multă energie creșterii copiilor lor. O națiune care eșuează în a-și educa tinerii, care îi abandonează în fața influențelor culturale străine, își pune în pericol identitatea și se lasă pradă în fața slăbiciunii culturale și politice.
Rațiunile care stau la baza viciilor generației de astăzi, precum și impotența unora dintre administratori determinată de problemele lor ridicate la un rang național, se regăsesc în condițiile existente și în elita conducătoare de acum 25 de ani. În același mod, cei care sunt responsabili astăzi de educarea tinerilor vor fi responsabili pentru viciile și virtuțiile care vor apărea în alți 25 de ani.⁶

1.3. Probleme globale:

În articolul său – „Serviciile educaționale se extind în întreaga lume” cu subtilul „De ce educația?”, Gülen vorbește despre criza mondială care umbrește gândirea și civilizația occidentală, discurs pe care îl vom cristaliza și rezuma în câteva puncte:

La început, vorbește despre factorii istorici care au însoțit epoca renașterii occidentale, caracterizată de o dorință febrilă de satisfacere a nevoilor materiale progresiste ale societăților occidentale și de studiile științifice care au trebuit să facă față opoziției Bisericii și a monarhilor numiți de Biserică, de condiții care i-au determinat pe europeni să ajungă într-o stare de conflict între știință și religie, care nu a făcut decât să se ajungă la o despărțire între religie și știință, proces în cadrul căruia au existat mulți oameni care au renunțai la religie. Această dezvoltare a dus în cele din urmă la materialism și comunism.
Umanitatea s-a confruntat cu cele mai izbitoare elemente ale istoriei occidentale: exploatarea globală, conflictul neîncetat bazat pe interes, două războaie mondiale, precum și divizarea lumii în două blocuri.
Occidentul a ținut lumea sub controlul său economic și militar pentru mai multe secole. În cele mai multe dintre ele, conflictul religie-știință a dominat numeroase cercuri inletectuale.
Mișcările de iluminare care s-au manifestat începând cu secolul al XVIII-lea priveau omul ca o ființă doar rațională. Urmând această direcție, mișcările pozitiviste și cele materiale l-au considerat ca fiind doar entitate materială sau corporală. Drept rezultat, au urmat, una după alta, crize spirituale. Nu este exagerat să spunem că aceste crize alături de absența satisfacției spirituale au reprezentat factorii care s-au aflat în spatele conflictului de interese care a dominat ultimile două secole și care și-a atins climaxul în cele două războaie mondiale.⁷

Mulți pretind astăzi că religia este divizivă și deschide calea către anihilarea altora. Cu toate acestea, nu putem nega că religia, mai ales islamul, nu a dus, în ultimile secole, la o exploatare lipsită de milă, asemenea celor care, în cele două războaie ale secolului al XX-lea, alături de numeroasele revolte ale aceleași perioade, au dus la moartea a milioane de oameni și au lăsat în urmă chiar și mai mulți orfani, răniți și văduve. Materialismul științific, o viziune asupra vieții și lumii care s-a detașat de religie, alături de ciocnirea de interese au dus la astfel de exploatări.

2. Harta strategică a schimbării imaginată de Fethullah Gülen

Înainte să prezint viziunile lui Fethullah Gülen referitoare la satisfacerea nevoilor și rezolvarea problemelor umane prin educație, mi-ar plăcea să prezint importanța strategiei schimbării educației pentru el, ajutându-mă de lecturările și reflecțiile personale determinate de scrierile lui Fethullah Gülen și de ceea ce s-a scris despre el, pentru a investiga strategia schimbării promovată de Mișcare. Fără îndoială, gândirea și practica Mișcării sunt îndreptate către schimbare în ceea ce privește construcția ființei umane și realitatea din jur, sau că nu ar exista nicio rațiune logică pentru cuvinte și fapte dacă tot ce este în jurul nostru s-ar derula lent, conform viziunilor Mișcării și a liderului său spiritual, Fethullah Gülen.

Înainte de a începe prezentarea concepției mele referitoare la această strategie este necesar să demonstrez că Occidentul, cultura sa modernă, se bazează pe două lucruri de bază: primul – o producție tipic intensivă, al doilea – un concept de marketing. Puterea generală a acestei culturi a determinat două chestiuni: prima – tipizarea, care reflectă stilul liniilor de producție. Al doilea: merchandizing-ul, ceea ce înseamnă că totul a fost transformat în ceva ce poate fi fie vândut, fie cumpărat. Tipizarea și merchandizing-ul au afectat totul în ființa umană, ea însăși devenind un bun tipizat; astfel, omul este considerat a fi, în această cultură, un scut al unei mașinării de producție uriașe sau o mașinărie dintr-o fabrică uriașă. Creșterea puterii opresive naționale și internaționale care depinde de propria „înarmare” a transformat omul într-o creatură neajutorată atunci când vine vorba de controlarea producției pentru a o direcționa într-o altă direcție, pentru a produce un alt bun. Cu toate acestea, Dumnezeu le-a dat oamenilor o minte și o voință liberă, astfel încât nimeni nu trebuie să se supună acestei culturi; în plus, oamenii ar trebui să schimbe direcția procesului de producție. Asta este ceea ce Gülen și mișcarea sa încearcă să facă.

2.1. Titlul strategiei

Putem spune că această strategie este ca un scut îndreptat împotriva strategiei „mașinării” sau o strategie-mașinărie îndreptată împotriva strategiei de fabrică. O strategie a celor oprimați îndreptați împotriva strategiei celor cruzi și dominanți, atât la nivel național, cât și internațional.

2.2. Trăsăturile strategiei

Tratarea elementelor date așa cum sunt ele.
Focalizarea asupra rezultatelor pe termen lung mai mult decât asupra acelora din viitorul apropiat.
În mod alternativ, schimbarea produsului final și păstrarea formei procesului de producție.
Utilizarea tratamentului potrivirii și nu al tratamentului penetrării care ar putea da naștere la confruntări și ar putea stopa efortul depus pentru salvarea rasei umane.
Formarea unui produs final (uman) armat cu trei lucruri: credință, morală și cunoaștere (știință), pentru schimbarea tipicului minții și sufletului actuale ale ființei umane.
Stabilirea unei globalizări mai umane.
Crearea unor sisteme și a unor oameni de conducere mai puțin corupți, fără a-i confronta.
Credința și morala se formează prin prezentarea unui model conturat pe baza unui proverb care spune: faptele vorbesc mai mult decât cuvintele; altă cale ar fi aceea a stabilirii mediului și a atmosferei potrivite pentru umplerea cu credință și morală.
Cunoașterea și știința se formează prin facilitarea căilor prin care ele se pot obține și prin motivarea obținerii lor, furnizând uneltele necesare în formele sale moderne, presupunând că scopurile precizate sunt benefice umanității.
Înarmarea oamenilor cu uneltele de care am vorbit mai sus le permite să citească și să reflecteze asupra lumii și a existenței; reflectarea asupra lumii are drept rezultat conștientizarea distribuirii puterii în lume, între sine și ceilalți, iar reflectarea asupra existenței vine ca urmare a conștientizării rolului spiritual și metafizic al omului în schimbarea circumstanțelor actuale și în reformarea lumii; toate acestea nu fac decât să activeze rolul omului.
Înarmarea omului cu astfel de unelte îi permite să conștientizeze existența unor legi care conduc oamenii, Universul, viața și ființele umane.

2.3. Scopurile strategiei

2.4. Mijloacele strategiei

2.5. Rezultatele strategiei

2.6. Poziția educației în această strategie

Educația este una dintre cele mai importante activități umane care participă la fromarea ființelor umane (produsul final); examinând și observând scrierile lui Fethullah Gülen și ale Mișcării sale aflăm că educația joacă un rol foarte important pentru ei, mai ales pentru că principalele direcții de interes ale Mișcării sunt în domenii precum: educația și media, spiritualitatea și dialogul.

Primele două domenii ocupă un spațiu însemnat în activitatea Mișcării, în plus față de participarea lor în formarea familiei (ele alcătuiesc primul și cel mai important incubator în formarea omului) și de formarea mediului general prin crearea unei conștiințe și comportament general.

Cel de-al treilea reprezintă focalizarea lui Gülen asupra reaprinderii dimensiunilor spirituale ale credinței islamice care se adaugă dimensiunilor formării ființelor umane, în timp ce cel de-al patrulea stabilește un dialog atât intra (în cadrul societății turce), cât și interconfesional, dialog promovat cu atâta ardoare de Gülen în Turcia începând cu 1994 și care s-a propagat în comunitatea internațională, fapt care se adaugă la eforturile re-modelării mediului în direcția toleranței și a dragostei.

3. Trăsăturile filosofiei educaționale a lui Fethullah Gülen

Există cinci întrebări bine cunoscute în jurul cărora se învârte procesul educațional:

De ce învățăm? Sau care este scopul studiului?
Ce învățăm? Sau care este conținutul educației?
Cine învață?
Cine educă? Aceasta se referă la profesorii și instituțiile educaționale responsabile pentru procesul de învățare (în cazul școlilor sau al liceelor).
Cum să educăm? Se referă la modul în care învățăm și educăm.⁹

În următoarele rânduri, voi încerca să analizez filosofia educațională a lui Fethullah Gülen prin tratarea celor cinci puncte de mai sus.

3.1. De ce învățăm? Sau care este scopul studiului?

Răspunsul la întrebarea legată de scopul studiului stă în satisfacerea nevoilor umane și comunitare și rezolvarea problemelor lumii, pe care le-am punctat în timpul discuției despre punctul de vedere al lui Fethullah Gülen referitor la acestea, pe care le afirmă și cu alte cuvinte:

Sarcina noastră esențială, creație care a venit în această casă de oaspeți trecătoare cu o natură pură, este atingerea stabilității și a clarității în gândire, imaginație și credință, astfel încât să putem atinge o „a doua natură” și să ne calificăm pentru a ne continua viața în „celelalte tărâmuri, mult mai elevate”. În plus, în timp ce ne săvârșim datoriile de supuși, trebuie să ne activăm inimile, spiritele și toate facultățile noastre interioare. Prin îmbrățișarea sinelui nostru și a celorlalte lumi, acolo unde sălășluiesc nenumărate mistere și labirinturi, trebuie să înțelegem secretul existenței și să ne ridicăm, astfel, la rangul adevăratei umanități.¹⁰
El clarifică scopul educației într-un alt paragraf: dată fiind importanța studiului și a predării, trebuie să determinăm ceea ce trebuie să învățăm și predăm, când, cum, ș.a.m.d. Deși cunoașterea este o valoare în sine, scopul învățării este să facem din cunoaștere un ghid de viață și să ne luminăm cu ea calea spre îmbunătățirea propriei persoane. Astfel, cunoașterea care nu este potrivită pentru sine este o piedică pentru cel care studiază, iar știința care nu îl direcționează pe om către scopuri sublime este o decepție.¹¹
Insistă mai mult pe acest aspect în partea în care povestește cum le vorbea celor care își dedică viețile predării în instituțiile educaționale din întreaga lume care aparțin mișcării.¹²

„Cine știe, poate, în viitorul apropiat, mulțumită acestor voluntari care se dedică vieților altora, mintea și sufletul vor îmbrățișa pe ceilalți, conștiința și logica vor deveni trăsături esențiale, fizica și metafizica nu se vor mai nega una pe cealaltă și se va retrage fiecare în propriul ei tărâm, iar tot ceea ce există pe această lume vor găsi oportunitatea să-și exprime frumusețea, în adevărata ei natură, prin intermediul propriului său limbaj, complexitatea regulilor legislative și a principiilor creației vor fi redescoperite, oamenii vor regreta că s-au certat din cauza unor nimicuri, o atmosferă de pace, nemaicunoscută până acum se va stabili în piețe, în școli și în casele oamenilor, iar briza fericirii va sufla, castitatea nu va ma fi violată, onestitatea nu va mai fi oprimată, inimile vor cunoaște doar respect și stimă, nimeni nu va invidia pe nimeni, nici pentru proprietăți, nici pentru reputație, puternica voința va trata pe cei slabi just, nevoiașii și săracii vor avea șansa să trăiască într-un mod uman, nimeni nu va fi arestat din cauza unor simple suspiciuni, nicio locuință sau loc de muncă nu va mai fi atacat, nu va mai fi vărsat sângele nimănui, iar cei nevoiași nu vor mai plănge, toți îl vor adora pe Dumnezeu și vor uni umanitatea; doar atunci, lumea aceasta, acest loc de trecere către Paradis, va deveni un Eden în care ne va face plăcere să trăim.

3.2. Ce învățăm? Sau care este conținutul educației?

În programul lor de predare, instituțiile lui Fethullah Gülen afirmă două conținuturi educaționale esențiale:

Știința;
Religia, adică morala și credința, în sensul vieții de zi cu zi și în conținutul ei uman general valabil.

Iar din cauza faptului că ciocnirea dintre religie și știință a constituit un motiv de dezbateri intelectuale conform experienței istorice occidentale la care ne-am referit mai sus, Gülen a prezentat o serie de argumente în cadrul acestei chestiuni problematice, clarificând că această contradicție este o iluzie, scoțând în evidență că:

Dacă ne gândim, o carte este manifestarea materială constituită cu ajutorul cuvintelor existenței „spirituale” din mintea scriitorului. Nu există niciun conflict între aceste două căi de exprimare a aceluiași adevăr și a conținutului din două „lumi” diferite.
În mod similar, nu poate exista niciun conflict între Coran, Scriptura Divină (care vine din Atributul Vorbirii al lui Dumnezeu), Univers (născut din Atributul Puterii și al Voinței) și științele care le examinează. Universul este un Coran măreț care derivă din Atributul Puterii și al Voinței lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă termenul este potrivit, atunci universul este un Coran uriaș, creat. În schimb, fiind o expresie a legii universului într-o formă diferită, religia nu se opune și nici nu limitează știința și munca științifică.
Religia ghidează științele, le determină scopurile lor adevărate și le stabilește valori umane morale și universale pe care trebuie să le aibă în vedere. Dacă acest adevăr ar fi fost înțeles în Occident și dacă această relație dintre religie și cunoaștere ar fi fost descoperită, atunci lucrurile ar fi fost diferite. Știința nu ar adus mai multe distrugeri decât beneficii și nici nu ar fi fost deschise căi ramurilor care produc bombe sau arme letale.¹³
Gülen a împrumutat, în plus, cuvintele profesorului său, Bediuzzaman (Said Nursi): Nu există nicio accepțiune a educației care să vadă iluminarea minții prin știință și cunoaștere, iar lumina inimii în credință și virtute. Această accepțiune, care îl face pe elev să planeze pe cerurile umanității cu aceste două aripi și caută aprobarea lui Dumnezeu prin serviciul față de alții, are multe de oferit. Ea salveză știința de materialism, de la a fi un factor la fel de dăunător pe cât de benefic este, atât din persepctive materiale, cât și spirituale și de arme letale.¹⁴

Gülen adaugă la aceste două conținuturi importante un al treilea, atunci când oferă sfaturi predării comerțului și a meșteșugurilor:

„Supraviețuirea unei comunități depinde de idealism și de bunele morale, precum și de atingerea unui nivel necesar în progresul științific și ehnologic. Pentru acest motiv, comerțul și meșteșugurile ar trebui predate începând chiar cu nivelul elementar. O școală bună nu este o clădire în care este oferită doar o informație teoretică bună, ci o instituție sau un laborator unde elevii sunt pregătiți pentru viață”.¹⁵

3-3: Cine învață?

Instituțiile educaționale care aparțin lui Fethullah Gülen se propagă în întreaga Turcie, dar și în alte țări ale lumii, oferindu-și serviciile atât unor elevi musulmani, cât și non-musulmani, așa cum este apreciat de Bekim Agai:¹⁶

Motivați de ideile sale, adepții lui Gülen au devenit activi în domeniul educațional. În anii `80 și `90, au fost înființate mai mult de 150 de școli private, precum și 150 de dershane, ce ofereau cursuri adiționale. (Agai 2004, 13ff) Până acum, Mișcarea a înființat peste 250 de instituții educaționale în afara Turciei, în aproape toate părțile lumii, fiind concentrate atât în fostele țările balcanice comuniste, cât și în fosta Uniune Sovietică.

Gülen a spus că: „Orice s-ar întâmpla, în ciuda celor care suflă în lumânări, acești oameni au luminat pentru mult timp inimile însetate de lumină oriunde au mers, au atenționat natura pură a ceea ce se află dincolo de lucruri și evenimente și au anunțat valorile umane universale sufletelor nestricate.”¹⁷

3.4. Cine educă?

Fethullah Gülen și-a concentrat scrierile asupra rolului profesorului și al școlii, precum și asupra criteriilor esențiale pe care trebuie să le îndeplinească. Din toate aceste scrieri, am ales următoarele citate:

Școala poate fi considerată a fi un laborator în care este oferit elixirul care poate preveni sau trata bolile vieții și în care profesorii sunt maeștri ale căror abilități și înțelepciune pregătesc și administrează elixirul.
Școala este un loc de studiu, unde se poate învăța tot ceea ce este legat de această viață și de următoarea. Ea poate aduce lumină asupra ideilor vitale și a evenimentelor care le permit elevilor să înțeleagă mediul lor natural și uman.
În esență, școala este un fel de loc al venerației, unde oamenii „sfinți” sunt profesorii
Școlile lui Gülen, demne de acest nume, sunt pavilioane ale îngerilor, în care se dezvoltă sentimentele virtuției și unde elevii sunt conduși pe calea obținerii nobilimii minții și a spiritului.
Profesor adevărat este cel care plantează sămânța adevărată și o păstrează. Este de datoria lui să se preocupe cu ceea ce este bine și sănătos și să ghideze și conducă copiii în viață.
Curgerea vieții în direcții greșite este canalizată în direcția corectă prin intermediul școlii.
Școala apare ca fiind relevantă doar într-o anumită fază a vieții. Cu toate acestea, este mai mult decât atât. Este esențială pentru că este teatrul în care toate lucrurile împrăștiate ale Universului sunt aliniate. Ea furnizează elevilor ei posibilitatea unei lecturi continue și a exprimării propriilor viziuni, chiar și atunci când tac.¹⁸
Pentru ca cea mai bună cunoaștere să fie obținută, școala trebuie să fie în așa fel încât să permită elevilor să conecteze întâmplările din lumea exterioară cu experiențele interioare. Profesorul trebuie să fie un ghid capabil să ofere un punct de vedere referitor la ceea ce experimentează elevii. Fără dubiu, cel mai bun ghid (unul care repetă în mod constant lecții folositoare) este însăși viața. Cu toate acestea, cei care nu știu cum să preia o lecție direct din viață au nevoie de intermediari. Acești intermediari sunt profesorii – ei sunt cei care furnizează legătura între viață și sine și interpretează manifestările vieții.¹⁹
Educația este diferită de predat. Mulți oameni pot preda, dar doar puțini pot educa.
Răbdarea joacă un rol foarte important în educație. Educarea oamenilor este cea mai sacră, dar și cea mai dificilă sarcină a vieții. Dincolo de furnizarea unui bun exemplu personal, profesorii trebuie să fie și suficient de răbdători pentru a obține rezultatul dorit. Ei ar trebui să își cunoască bine elevii și să se adreseze intelectului, inimii, spiritului și sentimentelor lor. Cea mai bună cale pentru educarea oamenilor este să arăți o grijă specială pentru fiecare individ, fără să uiți că fiecare individ este o „lume” diferită.²⁰

Gülen împrumută și de la lumina profeției exemplul educatorului și adaugă la criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un educatori adevărat următoarele puncte:²¹

Primul: oferă o importanță adecvată tuturor aspectelor minții spiritului și sinelui unei persoane și încearcă să le ridici pe toate la nivelul perfecțiunii.
Al doilea: un sistem de educație se judecă după universalitatea, comprehesivitatea și calitatea elevilor lui.
Al treilea: un sistem educațional este judecat după abilitatea lui să-și schimbe elevii.

În fapt, experiența practică a făcut dovada succesului școlilor și a profesorilor lui Fethullah Gülen, aspect suprins de mulți cercetători; unul dintre ei este Ruth Woodhall, cel care a punctat factorii responsabili pentru succesul acestor școli:

Școlile din Turcia și de peste tot din lumea acestea urmează, în fapt, curricula națională, chiar și în țările unde școlile private sunt scutite de această cerință. Dincolo de echiparea foarte bună pe care o au aceste școli pentru predarea științelor, așa cum am menționat mai sus, ele tind să aibă și un foarte bun departament de limba engleză, precum și clase mici, cu care se poate lucra ușor. Aceste trei criterii sunt văzute a fi cheia către succesul educațional și profesional ultim al elevilor și sunt factori cheie pentru marketing-ul școlilor în rândul clasei mijlocii crescânde din turcia, Asia Centrală și alte țări non-vorbitoare de engleză.²²
La nivel managerial, pregătirea constantă a prefesorilor și a personalului de susținere este vitală pentru stabilirea și menținerea unor standarde înalte; adeseori, școlile se combină, într-un număr mai mare sau mai mic, în funcție de nevoi și circumstanțe, pentru a furniza traininguri de weekend sau de vacanțe pentru personalul didactic.
În perioadele în care profesorii se întâlnesc pentru traininguri, se întâlnesc și managerii de școală, pentru a schimba viziuni și experiențe, pentru a discuta despre ce înseamnă o pratică bună și inovații.²³

Ruth adaugă acestor factori niște cuvinte rostite de Ozgala:

Primul aspect unic al școlilor este nutrirea unui spirit competitiv. Sunt pregătite și distribuite mereu rapoarte anuale care compară performanțele elevilor din liceele lui Gülen cu acelea ale elevilor din alte școli; de multe ori, cei dintâi au un punctaj foarte bun când vine vorba de examenele de admitere la universitate. Această performanță extraordinară este chiar mai notificabilă în școlile din Asia Centrală decât în Turcia. Spiritul competitiv este, de asemenea, încurajat prin traininguri și trimiterea elevilor la diferite concursuri olimpice academice pentru elevii de liceu din întreaga lume, elevi care se întorc cu multe medalii.²⁴

3.5. Cum să educăm?

Această întrebare cu care ne confruntăm aici referitor la experiența educațională a lui Fethullah Gülen se concentrează în special asupra moralei și credinței educaționale, în plus față de știință: cum ne putem adresa acestor aspecte în țările foarte laice care interzic predarea religiei în școlile lor non-religioase?

Răspunsul la această întrebare foarte grea poate fi găsit în cuvintele lui Gülen:²⁵

E corect când spunem: „limbile și cuvintele nu au nimic de spus în fața acțiunii. Atunci când vorbesc manierele, e nevoie oare de vorbit?”

Răspunsul îl putem găsi în exemplele bune pe care profesorii le oferă elevilor lor. Gülen a împrumutat conceptul „exemplului” de la Mesager, cel care a fost, prin multe acțiuni, un adevărat educator:

„Mesagerul lui Dumnezeu a reprezentat și a exprimat ceea ce a vrut să arate prin acțiunile sale, apoi și-a tradus acțiunile prin cuvinte(...) Drept rezultat, tot ceea ce predica el era imediat acceptat de adepții săi și asta pentru că ale sale cuvinte le atingeau inimile.”²⁶

Gülen atrage atenția și asupra unui alt aspect al educației – refuzul căii „ureche și memorie”, care ar trebui înlocuită cu stimularea minții și a spiritului, spunând:

„Informația acumulată corect la școală este internalizată corect de sine, ceea ce înseamnă că individul se ridică deasupra norilor acestei lumi dezgustătoare a materiei și atinge granițele eternității. Informația care nu este internalizată pe deplin de sine nu este nimic mai mult decât o pacoste pentru elev. Este o povară pentru proprietarul său, un diavol care nu face decât să deruteze mintea. Acest tip de informație, memorată, dar nu și internalizată, nu oferă lumină minții și elevării spiritului, ci rămâne o simplă bătaie de cap pentru sine.”²⁷

Această cale ne amintește de un alt reformator a cărui viață a fost tot educația și care a fost expus, de-a lungul vieții, ambelor căi de educare. Evident, a ales-o pe cea de-a doua, adică pe cea a „minții și a spiritului”. El este Imamul Muhammad Abdo²⁸, ale cărui idei despre reformarea vieții prin educație se aseamănă foarte mult celor ale lui Fethullah Gülen.

Concluzie

Fethullah Gülen trece de la filosofia sa educațională la reflectarea lumii, a întregului Univers, a vieții și a oamenilor. El a derivat această filosofie de la cuvintele lui Dumnezeu din nobilul Coran, atunci când Dumnezeu se adresează omului pentru a reflecta asupra versetelor și a semnelor din orizont pentru a permite oamenilor să învețe legile vieții și ale existenței. El și-a adâncit filosofia printr-o lectură profundă, înțelegătoare și critică, atât a scrierilor musulmanilor, cât și a occidentalilor. Prin utilizarea acestor scrieri a fost capabil să definească nevoile oamenilor, ale societății și problemele lumii și să contureze o soluție: reformarea deplină a minții, corpului și sufletului. El a depins de filosofia sa atunci când a venit vorba să răspundă celor cinci întrebări pivotale care roiesc în jurul procesului decizional, prin predarea elevilor a artei citirii vieții, reflectând asupra lumii și a existenței, pentru a furniza pentru restul umanității o lumină care aduce speranță sufletelor unei noi generații, o generație a minții și a sufletului, o generație care își cunoaște creatorul așa cum cunoaște și lumea și universul din jurul ei.

Filosofia și experimentul educațional al lui Gülen lărgește orizonturile multor studii comparative; un exemplu relevant este studiul școlilor islamice din Egipt, înființate prin eforturi naționale și sprijinite de puterile naționale și islamice pentru a rezista ocupării și analfabetismului la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea și compară aceste experiment cu cele ale lui Gülen, luând în considerare asemănările și diferențele expuse de diferențele de timp și loc.

Putem găsi o asemănare între școlile islamice „vechi” și „noi” din Egipt și putem face un amestec între cea mai bună parte a educației religioase și cea mai bună parte a educației occidentale moderne, ceea ce înseamnă că putem combina studiul științei cu studiul religiei pe baza reformării ființei umane. Pe de altă parte, putem găsi diferențe și la nivelul predării științei, și în modul în care ne adresăm religiei; toate acestea fac ca „amestecul” școlilor lui Gülen, experiența lor, să fie un beneficiu important al lumii actuale.

1. Paulo Fereri, profesorii sunt fondatorii culturii, mesaje pentru cei care sunt suficient de curajoși să aibă o carieră profesorală, tradus de Hamid `Ammar și alții, Cairo, Egyptian Lebanese house, 2004, p.61.

2. M.F.Gülen: Eseuri, perspective, opinii. NJ, the Fountain, The Light Inc.,2002, pp 57

3. Ibid p 58

4. Ibid p 59

5. Ibid p 60

6. Ibid p p 61-62

7. Ibid pp 76-78

8. Ibid p 81

9. În jurul acestor întrebări vezi: Sulayman Naseem, formarea educației moderne egiptene, rolul puterii politice, sociale, intelectuale 1923-1952, Cairo, administrație publică egipteană pentru această carte, serie de Misr An-Nahda 1984, p.191

10. Op. Cit., pp 79-80

11. Ibid. p 63

12. Ibid. p 63

13. Op. Cit. pp 80-81

14. Ibid. p 82

15. Ibid. p 75

16. Bekim Agai: „Strategii discursive și organizaționale ale mișcării lui Gülen”, lucrare prezentată în Islamul și lumea contemporană: mişcarea lui Fethullah Gülen în gândire şi practică, 12-13 noiembrie, 2005, Rice University, Houston, TX, p 71

17. M. Fethullah Gülen: „Către o civilizație globală a dragostei și a toleranței”, New Jersey, The Light Inc., a doua ediție, 2004, p 213

18. M. Fethullah Gülen: „Către Paradisul pierdut”, Izmir, Kaynak, a doua ediție, 1998, pp 98- 99

19. Ibid pp 99-100

20. M. F. Gülen: „Eseuri, perspective, opinii”, p 75

21. M. Fethullah Gülen: „O analiză a vieții profetului – mesagerul lui Dumnezeu, Muhammad”, New Jersey, The Light Inc., ediție revizuită într-un singur volum, Second Impression, 2005, pp 188-189

22. Ruth Woodhall: „O examinare a filosofiei educației a lui Fethullah Gülen și activitățile educaționale ale mișcării sale”, în: „Islamul în lumea contemporană: Mișcarea lui Fethullah Gülen în gândire și practică”, 12-13 noiembrie2005, Rice University, Houston, TX, p 85

23. Ibid pp 85-86

24. Ibid p 86

25. M. Fethullah Gülen: „Către o civilizație globală a dragostei și toleranței”, p 213

26. Op. Cit, p 187

27. M. Fethullah Gülen: Către paradisul pierdut, p 99

28. despre educația din viața lui Muhammad Abdo citește: Abbas Mahmud el Akkad, Muhmmmad Abdo, Cairo, Ministru al Educației, 1963, pp 103-120

Dr. Magdy A. M. Said, editor, scriitor, s-a născut la Cairo în 1961, a absolvit Facultatea de Medicină la Universitatea din Cairo în 1986, apoi a lucrat ca doctor până în 1994. Și-a luat diploma în Antropologie la „Institutul de Studii Africane” în 1996. din 1992 și-a început aventura în afara lumii medicale, pornind ca secretar editorialist la Al Ateba'a, revista Sindicatului Medical Egiptean, apoi a lucrat în domeniul cercetării sociale, micro-credit, dezvoltarea mediului, apoi ca e-jurnalist. A publicat o serie de articole (mai mult de 100) în diferite ziare și saituri web începând cu 1987. Este autorul câtorva cărți și articole: co-autor al Alegerile studențești din universitățile egiptene, 1988-1989, o carte în arabă din 1989, Munca instituțional-socială islamică El Gam'eia El Shar'eia, El Hoda Central Branch ca studiu de caz” – cercetare nepublicată 1990, Albania între speranțe și pericole – lucrarea în arabă publicată în 1994, Experiența săracilor – în arabă, publicată în 1999, Agenția Asistenței umane: mediul organizației și condițiile renunțării la rol, lucrare în arabă publicată în 2001, Imamul Mohammad Abdo și societatea civilă – lucrare de cercetare publicată – 2005.

Creat la 04 Mai 2006.

Următor