Introducere

Valorile fundamentale ale secolului XXI sunt modernismul, pluralismul, individualismul şi religia. Unii sunt de părere că modernismul acţionează  asupra vieţii individuale şi sociale privite ca un tot şi că a dus la apariţia unor noi forme de religie, cultură şi pluralism politic. Deşi definit în diverse moduri, modernismul a generat două fenomene de natură sub-ideologică: progresul şi globalismul. Numeroşi teoreticieni au definit modernismul din perspectiva unei puteri mai mari exercitate asupra mediului şi a unei cunoaşteri mai bune a acestuia. Această relaţie directă dintre putere şi cunoaştere a creat diverse oportunităţi şi le-a dat superputerilor „dreptul” de a institui noi forme de dominaţie în lume. Ambiţiile imperialiste din epoca modernă au avut consecinţe uriaşe.

Deoarece globalismul prezintă acest aspect ideologic, unii îl consideră o formă clasică de imperialism sub o denumire nouă. Fie el ideologic sau nu, globalismul a produs schimbări fundamentale în toate domeniile: în economie şi ştiinţele sociale, în comunicaţii şi în politică, în jurisprudenţă, istorie, geografie şi administraţie. Globalismul promovează bunăstarea, tehnologia, pluralismul democratic, producţia şi consumul. Tot el contribuie şi la generalizarea unor diverse tipuri de poluare: a mediului, a omului şi a politicului. Sărăcia, poluarea ecologică, armele de distrugere în masă, terorismul şi violenţa au fost şi ele globalizate.

Globalizarea cunoaşterii, a puterii şi a tehnologiei a dat naştere unor teorii despre posibile conflicte între culturi şi civilizaţii. Un mare număr de concepte legate de modernism şi globalism au fost puse în dezbatere. Şi zeci de concepte au fost definite şi redefinite în contextul modernităţii, al democraţiei şi al pluralismului: omul, individul, libertatea de gândire şi libertatea de religie, toleranţa politică, socială şi culturală, conflict/conlucrare, dialog/conflict etc.

Nu încape îndoială că în lumea de azi avem nevoie mai mult decât oricând de un dialog între culturi şi civilizaţii. Acest dialog este imperativ. Cunoştinţele şi tehnologia din domeniul producţiei de arme — nu în totalitate, dar în mare parte — pot fi utilizate în scopul manipulării ideologice, ceea ce constituie un grav motiv de îngrijorare. Acest tip de manipulare ideologică a cunoştinţelor, a tehnologiei şi a globalizării ameninţă diferenţele de natură religioasă, culturală, socială şi locală. Peste tot în lume apar reacţii de masă împotriva globalizării. Ele nu trebuie privite numai ca reacţii împotriva modernismului. Dimensiunile modernismului sunt percepute, într-un sens mai larg, ca ameninţări la adresa culturilor şi identităţilor religioase, naţionale, istorice şi sociale. Şi o astfel de situaţie nu poate decât să ducă la apariţia unor noi conflicte.

De aproape un sfert de secol, suntem martorii unor dezbateri aprinse la nivel internaţional asupra unor teze extrem de importante şi cu posibile grave consecinţe, cum ar fi conflictul între civilizaţii. Conotaţiile politice şi ideologice ale acestor teze au alarmat sute, dacă nu mii de oameni de ştiinţă, filozofi şi politicieni preocupaţi de viitorul umanităţii. Teza conflictului între civilizaţii lansată de Huntington a avut un asemenea impact la nivel internaţional încât a devenit cea mai dezbătută problemă fundamentală din ultimii zece ani. Ecourile şi efectele acestei teorii încă se mai fac simţite în relaţiile internaţionale.

Dar modernitatea şi globalizarea nu pot avea şi un alt înţeles, un înţeles mai sănătos? Nu pot fi ele modelate constructiv şi puse în relaţie cu valorile umane şi etice? Încercările de a răspunde la aceste întrebări tind să aducă problema în planul simplei percepţii. Dar sunt modernitatea şi globalizarea fenomene atât de simple încât să le putem reduce la o problemă de percepţie şi de înţelegere? În termeni ideologici, oameni aparţinând unor diverse culturi şi civilizaţii găsesc în globalizare şi modernitate conotaţii care ţin de vechi confruntări şi revanşe amânate. Astfel, tezele unui Huntington sau Fukuyama, care profetizează apariţia conflictelor, într-o măsură mai mare sau mai mică, sunt construite pe un suport foarte fragil.

Pe de altă parte, în afara problemelor cronice ale civilizaţiei moderne, cum ar fi răspândirea globală a terorismului, a violenţei şi a armelor de distrugere în masă — care toate vin în sprijinul tezelor conflictului — au existat şi eforturi de a reliefa concordanţa dintre societăţi aparţinând unor culturi şi civilizaţii diferite prin intermediul democraţiei, al toleranţei, al dragostei şi al dialogului. Aceste eforturi au marcat şi ele ultimul sfert al secolului trecut. Ele nu intră în niciun fel în disonanţă, direct sau indirect, cu modernitatea sau globalizarea. Ele produc valori umane şi etice cu un caracter universal şi fundamental mai pregnant şi pun la dispoziţie mijloacele de a neutraliza aspectele distructive ale globalizării şi modernizării. Deşi iniţiativele de a stabili un dialog între civilizaţii şi culturi au fost întotdeauna îmbrăţişate de marea majoritate a oamenilor, din motive greu de explicat, adepţii „conflictului şi distrugerii” au ştiut să se facă mai bine auziţi. La nivel internaţional, mijloacele de comunicare în masă, pierzându-şi parcă orice ataşament faţă de valorile etice, au popularizat cu insistenţă şi lipsă de responsabilitate numai terorismul, violenţa şi distrugerea, exacerbând ponderea acestora. Reacţia fermă împotriva tezelor lui Huntington exprimă de fapt nevoia stringentă de colaborare şi dialog. Totuşi, acţiunile efective pentru punerea bazelor colaborării şi dialogului sunt prea puţin numeroase. Sau poate, nu au un efect global. Cauzele acestei atitudini generale de calm şi indiferenţă ar trebui căutate în efectul de transformare pe care modernitatea îl are asupra oamenilor şi asupra societăţii.

Este un lucru cert că modernitatea a instilat egoism în fiinţele umane, făcându-le atât de mici încât să devină aproape invizibile, încurajând instinctele individuale, materiale şi personale, care îl aşează pe om în opoziţie cu societatea şi îndepărtându-i pe oameni de tot ceea ce era considerat mai demult sacru, etic şi profund uman: dragostea, grija, devotamentul şi sacrificiul de sine. A rezultat în final o fiinţă umană inferioară, care trăieşte numai în scopul satisfacerii unor instincte egoiste.

Un om care trăieşte numai în scopul satisfacerii instinctelor egoiste este fără îndoială o fiinţă inferioară. Toate religiile monoteiste au încercat să vină în ajutorul unor astfel de oameni. Dar lovitura fatală adusă de modernitate personalităţii şi coerenţei cosmice a fiinţelor umane l-a făcut pe om prizionier al instinctelor individuale. Nu putem face aici o analiză pe larg a modernităţii. Şi nici nu vom ridica noi întrebări. Ceea ce observăm atunci când ne plecăm asupra destrămării de care suferă civilizaţia umană contemporană — oricare ar fi cauza ei — este că totul se reduce la o problemă de umanitate. Când oamenii sunt distructivi, ostili şi agresivi, umanitatea şi societatea din care fac parte devin victime ale acestor instincte. Ne putem da seama uşor de unde a pornit această destrămare. Pentru a salva civilizaţia contemporană de la o iminentă distrugere, trebuie să-i reînvăţăm pe oameni ce este dragostea, toleranţa şi dialogul şi aceasta printr-un efort organizat.

Chemarea pe care o adresează Fethullah Gülen porneşte chiar din punctul în care s-a produs această destrămare a valorilor umanităţii. Chemarea lui nu este pasivă, nici strict filozofică sau pur umanistică, şi niciun îndemn elitist spre dezbatere teoretică. Prin sutele de şcoli răspândite în întreaga lume, proiectul lui prinde rădăcini în viaţa reală, punând baze ale dialogului şi toleranţei şi încercând să răspundă acestei nevoi care se manifestă în societatea contemporană, şi anume, nevoia unui model de comportament.

Modelul lui Fethullah Gülen — ca de altfel şi valorile umanităţii, omul ca individ, toleranţa şi conlucrarea, valori care marchează secolul XXI — este esenţa sintezei dintre cultura turcă şi credinţa musulman[. Turcii musulmani au aplicat toleranţa şi conlucrarea, elementele esenţiale ale democraţiei contemporane, timp de secole, într-un vast teritoriu geografic. Islamul, în acest teritoriu geografic, a fost interpretat în spiritul toleranţei timp de mii de ani. Spiritul toleranţei are o lungă istorie. A fost iniţiat de turcii musulmani sufiți şi aşezat la temelia naţiunii, apoi cultivat de un şir întreg de promotori ai săi, de la Yesevi la Rumi, apoi de la Yunus la Hacý Bektaþ-ý Veli. Pornind chiar de aici, Fethullah Gülen retrasează această interpretare şi înţelegere tolerantă a sufismului turco-musulman în contextul lumii contemporane, punând accent pe o viziune mai largă, mai activă şi mai bine orientată către domeniul social. Rumi, Yunus şi Hacý Bektaþ-ý Veli îi îndemnau pe oameni spre lăcaşurile dervişilor, ca să-şi descopere lumea interioară. Rânduielile vieţii dervişilor şi relaţiile lor interumane erau fundamentate pe toleranţă şi dialog. Fethullah Gülen oferă acest cadru şi această viziune tuturor societăţilor lumii contemporane, pe care o dezvoltă şi o transformă. Într-adevăr, misiunea sa are şi o componentă transformatoare, în sensul că misiunea şi Mişcarea lui Fethullah Gülen se leagă strâns de scopul existenţei umane în această lume. Pe de o parte, în cadrul acestei mişcări pentru dialog şi conlucrare sunt organizate întâlniri şi dezbateri între reprezentanţi ai unor diferite culturi, bazate pe deschidere şi bunăvoinţă. Pe de altă parte, Fethullah Gülen adresează chemarea de a opera o transformare a omului — care, sub impactul modernităţii, a devenit complet absorbit de binele său propriu — în aşa fel încât omul să reînveţe sacrificiul de sine şi să se poată pune în slujba umanităţii. Omul modern este pasiv, împovărat de propriile sale griji, indolent şi egoist. Nu vom găsi la acest om forţa de a-şi asuma o sarcină atât de importantă cum este aceea de a promova dialogul, toleranţa şi conlucrarea între religii, culturi şi civilizaţii. Oamenii care îşi pot asuma o astfel de sarcină trebuie să fie devotaţi, sinceri şi generoşi. Chiar şi cei care au ajuns să distrugă, să zdrobească şi să devasteze, chiar şi aceia trebuie salvaţi şi ajutaţi să-şi redescopere umanitatea. Oamenii pe care Fethullah Gülen îi aşează în centrul dialogului şi toleranţei trebuie să fie pozitivi atât în gândire cât şi în fapte. Să nu acţioneze niciodată din instinct sau din considerente de natură interioară sau exterioară şi să nu se lase pradă reacţiilor de moment. Atitudinea lor trebuie să fie pozitivă şi nu negativă. Iată de ce, astfel de oameni vor trebui să fie pregătiţi să îndure. Nu este un ţel pe care îl poţi atinge doar prin spirit religios sau trăind la adăpost, în colţul tău de lume, şi lăsându-te în voia evenimentelor. Modelul lui Fethullah Gülen este un model peren, deschis către infinitate. Transcendenţa spirituală, devotamentul sau sacrificiul de sine nu au limită. Sunt deschise către eternitate. Ceea ce faci pentru societate, pentru umanitate sau pentru dragostea pe care o ai pentru Creator nu este niciodată de ajuns.

În ciuda viziunii ample a lui Fethullah Gülen, unii oameni ar putea să nu se regăsească ideatic în exemplul oferit de el. Diversitatea problemelor ideologice conduce şi la o diversitate de abordări. Şi totuşi, privită din perspectiva valorilor şi preocupărilor umane universale, viziunea lui Fethullah Gülen are forţa de a cuprinde toate procesele umane şi sociale. Aceasta datorită faptului că, lăsând la o parte problemele ideologice, Fethullah Gülen a creat un model al umanităţii, care este piatra de temelie a oricărei ideologii. Şi omul care se află în centrul acestui model este omul creat de Divinitate, omul căruia i s-a dat în stăpânire Pământul, omul cu suflet pur, omul gata să se sacrifice, omul care renunţă la propriile sale dorinţe şi nevoi din dragoste pentru Creator, pentru oameni şi pentru întreaga creaţie. Poţi aşeza un astfel de om la temelia oricăror relaţii interumane, a oricăror societăţi şi a oricăror misiuni şi conduceri. Poţi crea o multitudine de modele sociale cu ajutorul unor astfel de oameni. Prin caracteristicile lor sufleteşti, spirituale şi sociale, astfel de oameni au un comportament pozitiv în orice situaţie. Este comportamentul celor care răspund chemării lui Fethullah Gülen şi care îi îmbăţişează gândirea. Al acelor oameni primiţi cu căldură în orice colţ al lumii de către semeni de-ai lor cu trăsături ideologice, politice, religioase şi socio-culturale diverse, tocmai datorită faptului că promovează valori umane, sociale şi etice comune, pe care oricine le împărtăşeşte cu uşurinţă.

Aceste pagini nu reunesc desigur întreaga gândire şi toate căile de acţiune ale lui Fethullah Gülen. Ele abordează însă numeroase aspecte referitoare la fundamentele teoretice şi culturale ale modelului creat de el pe baza dialogului, a toleranţei şi a conlucrării între diverse grupuri aparţinând unor diverse religii, culturi şi civilizaţii. Acest model îi are în centrul său pe oameni — oamenii care îşi aduc în lume prinosul lor de gândire şi acţiune, şi care se lasă călăuziţi de dragostea pentru Creator şi pentru creaţia Sa.

Lucrarea de faţă este o culegere de articole şi comunicări prin care cititorul poate pătrunde în universul de gândire al lui Fethullah Gülen. Este o contribuţie simplă, sinceră şi de mare însemnătate la promovarea toleranţei şi dialogului, atât de necesare nouă şi lumii noastre contemporane.

Enes Ergene
Editor

Tweet

Whatsapp