Perle de înțelepciune
Este o greşeală să te opui majorităţii, dacă acea majoritate reprezintă adevărul. Altfel, este o greşeală să cedezi! Este corect să contrazici un inginer în probleme de medicină, cum la fel de corect este să nu consulţi un doctor pentru un proiect de construcţii.
Incapacitatea nu este numai o lipsă de putere fizică şi morală. Mulţi oameni puternici şi talentaţi sunt consideraţi incapabili pentru că nimeni nu s-a gândit vreodată să apeleze la ei şi să beneficieze de capacităţile lor.
Nici „întunericul” şi nici vreo altă lumină nu-i poate învinge pe cei a căror lumină vine dinăuntrul lor. Asemenea izvoare de lumină vor străluci pe toată durata vieţii acestor oameni, indiferent de ce s-ar întâmpla şi îşi vor revărsa lumina şi în preajma lor.
Cei care acţionează după ceea ce au văzut nu au acelaşi succes ca cei care acţionează după ceea ce ştiu, iar cei care acţionează după ceea ce ştiu nu au acelaşi succes ca cei care acţionează după cum le spune conştiinţa.
Sărăcia nu este numai lipsa de bani, ea poate apărea şi ca o lipsă de cunoaştere, de gândire şi de talent. În acest sens, oamenii bogaţi care sunt lipsiţi de cunoaştere, de gândire şi de talent pot fi consideraţi săraci.
Ochelarii sunt un instrument pentru ochi, ochii un instrument pentru minte, mintea un instrument pentru înţelegere, iar înţelegerea un instrument pentru conştiinţă. Conştiinţa este o fereastră prin care spiritul observă şi un instrument prin care vede.
Omenirea este un copac şi naţiunile sunt ramurile sale, iar întâmplările care se ivesc ca nişte adieri puternice le împing şi le izbesc una de alta. Desigur, copacul este cel care suferă. Prin acest lucru putem observa că tot ceea ce facem se răsfrânge asupra noastră.
Nopţile sunt arene în care oamenii descoperă, se dezvoltă şi se pregătesc pentru fericirea şi liniştea omenirii. Marile idei şi marile opere s-au făurit mereu în pântecele întunericului, pentru a fi oferite apoi omenirii, spre binele ei.
Stomacul scoate afară mâncarea pe care nu o poate topi şi care nu îi foloseşte la nimic şi o scuipă. Timpul şi istoria fac la fel cu oamenii de nimic...
Rugina este duşmanul fierului, plumbul duşmanul diamantului, iar nechibzuinţa este duşmanul spiritului, căci dacă nu îi va aduce stricăciunea şi pierzania azi, o va face cu siguranţă mâine.
Potopul se naşte din picături mici, a căror existenţă şi dimensiune trec neobservate, şi încetul cu încetul atinge o forţă căreia nu i te poţi împotrivi. Un astfel de potop poate apărea oricând într-o societate.
Chiar dacă să explici adevărul şi cunoaşterea unor oameni neînvăţaţi şi cu rele purtări este ca şi cum ai vrea să te-nţelegi cu nebunii, oamenii luminaţi trebuie să-şi asume această datorie cu ardoare.
Pentru că nu toţi oamenii pot înţelege adevărurile clare la acelaşi nivel, s-a renunţat la descrierea abstractă în favoarea demonstraţiei, a reprezentării şi a personificării.
Oamenii se plâng de obicei de timp şi de loc, când de vină este de fapt numai necunoaşterea, timpul şi soarta nu poartă nicio vină, umanitatea este cea nerecunoscătoare şi neştiutoare.
O vorbă de mare înţelepciune spune: „Omul se ascunde după cuvintele sale”. Există o vorbă de înţelepciune şi mai mare: „Dacă ai nevoie de un prieten, Dumnezeu îţi este de ajuns, dacă vrei un tovarăş, ai Coranul ...”
Cunoaştem actul şi obiectul percepţiei, dar nu cunoaştem cine este cel care percepe. Spiritul cunoaşte, mintea este un instrument purtător; spiritul vede, ochiul este un instrument transmitător.
Dacă acţiunea se naşte din instincte naturale sau mentale, ea este animalică, dar dacă se naşte din voinţă sau conştiinţă, este spirituală sau umană.
Non-existenţa este groaznicul nimic, este întinderea nesfârşită şi copleşitoare în care nu se află niciun atom de existenţă.
În ziua de azi, oamenii îi numesc pe credincioşi „fanatici”. Fanatismul este stăruinţa oarbă şi mincinoasă, stăruinţa asupra adevărului este o virtute şi o astfel de purtare a credinciosului nu poate fi privită ca fanatism.
Uneori soarele se întrevede într-un atom, potopul într-un strop de apă, cartea într-o singură propoziţie; pentru a ajunge la o astfel de profunzime, ochiul este la fel de important precum este cuvântul.
Peniţa este canalul aurit pentru lumina gândului, iar lumina aceasta coboară din minte în braţ, de acolo în deget, în sfârşit țâșnind prin peniţă.
Chiar dacă orbii se înmulţesc şi nu mai desluşesc culoarea unui lucru, o pereche de ochi sănătoşi le spulberă identitatea de păreri.
Orice pom este din lemn. Pom se deosebeşte de alt pom prin fructul său, iar oamenii prin pioşenia lor.
Fiecare minte e un cuţit făcut din acelaşi oţel, dar ascuţimea este ceea ce le deosebeşte.
La naţiunile mari şi glorioase, lăcaşurile dervişilor sunt împodobite, la fel ca şi mormintele. Poţi înţelege ideea de frumuseţe şi de artă a unei naţiuni în lăcaşurile ei de cult şi printre mormintele ei.
Substanța nu are înţelegere, conştiinţă, simţire ori voinţă, ci este alcătuită numai din legi şi particule care intră în alcătuirea lucrurilor. Ce mare greşeală să o consideri ca fiind esenţa existenţei!
Adevărata filosofie nu este decât o încercare spirituală şi mentală prin care trecem atunci când Dumnezeu trezeşte în noi dorinţa de a căuta înţelepciunea.
Sunt căi însorite, înverzite, luminoase şi împodobite cu flori care duc către văi ale morţii, pe când alte căi, prăpăstioase şi pline de spini, se opresc tocmai în buza Raiului.
- Creat la .