Instruirea oamenilor de către profetul nostru şi semnificaţia generală de educator

Înainte de a aborda problema semnificaţiei generale de educator a Profetului nostru, să ne străduim să analizăm versetul care aruncă lumină asupra acestui subiect. Deoarece fără a cunoaşte condiţiile existente pentru Mesagerul lui Allah şi fără a şti nivelul oamenilor pe care îi topea în creuzetul educaţiei, nu este posibil să înţelegem întocmai culmea pe care a atins-o în realizarea educaţiei. Versetul spune: "El (Allah) este cel care a trimis un profet din rândul ignoranţilor, care să le rostească versetele, să-i purifice, să-i facă să înveţe ce-i cartea şi înţelepciunea. Pe când ei se aflau înainte într-o rătăcire desluşită."

Versetul începe cu un prenume tăinuit, deoarece oamenii din zilele acelea nu-L ştiau şi nu-L cunoşteau pe Allah. Allah era necunoscut pentru ei. Ei erau ignoranţi, nomazi şi sălbatici. Pentru ei Allah (cc) nu era evident nici prin cuvântul "El". Nu-L cunoşteau nici ca pe o a treia persoană . Versetul atrage atenţia asupra lipsurilor, adică asupra însuşirilor lor întunecate, datorită cărora sunt foarte departe de Allah şi asupra faptului că ei nu sunt interlocutori cu care să stai de vorbă. Ei sunt numiţi "ignoranţi". Ei nu ştiu ce înseamnă carte, ce înseamnă ştiinţă. Nu-L cunosc pe Allah şi nu ştiu de existenţa profetului. O comunitate de ignoranţi este o asemenea comunitate, încât trimiţând acestei comunităţi, de la care nu aştepţi nimic bun, pe cel cu o voinţă nemaipomenită, cu cel mai mare spirit, cea mai mare inimă, a făcut din acea mulţime fără importanţă individuală, genii ce sunt în stare să conducă omenirea.

În al doilea rând, pe când Allah (cc) acordă importanţă, înainte de toate, cărţii, condeiului, lecturii, ei erau departe de tot ceea ce avea însemnătate pentru Allah. Dintre ei a apărut un emisar, un trimis. Că Mesagerul lui Allah făcea parte dintre aceşti oameni se datora faptului că nu avea deschidere către carte şi lectură. Mesagerul lui Allah (sas) nu era un om ignorant, dar avea cale închisă către carte şi lectură şi, din acest punct de vedere, era ca ei. Şi aşa trebuia să fie, deoarece învăţătorul Lui trebuia să fie Allah (cc), care urma să-L ia la pupitrul lecţiilor şi, separând profetul, ce nu văzuse până atunci ce înseamnă educaţia şi instrucţia, de restul oamenilor, să-L formeze pentru a deveni învăţătorul comunităţii de ignoranţi.

El le va citi propoziţiile şi frazele din Coran şi le va explica sensul, le va educa spiritul, dorind să-i facă oameni maturi. Da, pe de o parte, prin instruirea cu ajutorul cărţii, iar pe de altă parte, prin educaţie, îi îndrepta către o umanitate de o înaltă maturitate.

Înainte de venirea Mesagerului lui Allah, chiar dacă ei s-au scăldat în ignoranţă şi rătăcire, Allah (cc) îi va instrui şi educa, formându-i; toate acestea le va face cu ajutorul unui profet neştiutor de carte. Ţinta învăţării este Coranul. Această carte, aşa cum ieri a înălţat omenirea, îmbrăţişând o comunitate, va duce către culmea maturităţii generaţiile luminoase ale viitorului. Toate ideile zilelor noastre, ce se cred originale, se vor stinge una după alta precum nişte lumânări false şi singurul competitor, care va zice tuturor sorilor , stelelor ce luminează: "Nu apuneţi, eu exist!", va fi această carte. Pe orizontul lumii va flutura numai stindardul ei şi toate generaţiile, sfărâmând lanţurile robiei, vor alerga către ea. Au şi apărut indiciile…Iată Imperiul rus, iată China. Dacă aţi fi văzut ceea ce se petrece în aceste ţări acum zece ani, aţi fi crezut că este imaginaţia voastră. Uitaţi-vă acum cum se năruie înfricoşătoarele dictaturi! Cum cad imperiile unul după altul…şi, cu toate acestea, cum apare la suprafaţă Coranul, precum jarul deasupra cenuşii…

Renaşte ditamai lumea unită. Cu tot despotismul, tirania, atacul, spiritul islamic, cu toată prospeţimea, îşi face simţită prezenţa în cele patru colţuri ale lumii şi stimulează legăturile sufleteşti.

Da, a doua semnificaţie este ca, în climatul luminos al acestei cărţi, profetul să îndrepte spre culmi înalte personalitatea oamenilor, să-i înalţe către umanitate, să-i îndrume, prin educaţie, spre a deveni oameni maturi. Allah (cc) a dat instrucţiuni profetului Său în Carte, pentru ca, arătând oamenilor calea înălţării, să pătrundă în adâncimile sufletului lor, chiar dacă drept-credincioşii Lui au fost oameni ce se scăldau în rătăcire. Dacă vrea, Allah poate să facă diamant din cărbune, aur din pietre…şi a şi făcut, transformând aceşti oameni cu suflet de cărbune, în diamante strălucitoare.

Da, "Generaţia de aur a Epocii Pure" astăzi încă orbeşte ochii omenirii prin strălucirea sa. Toate acestea sunt făcute de Allah. Sunt făcute cu braţele Măritului Muhammed, făuritor de pietre preţioase. Se poate spune că, cel care a înălţat omul spre culmile maturităţii este Măritul Muhammed Mustafa (sas).

După care, s-a văzut fluturând flamura Măritului Muhammed Mustafa (sas) în toate locurile în care s-a înălţat omenirea cu aripi sfinte, purificate, cu aripile respectului faţă de părinţi şi cu aripile apropierii de Allah. Oriunde i-au purtat paşii, oamenii au văzut că pe acolo a trecut mai devreme Măritul Muhammed (sas) şi l-au salutat zicând: "Allah să-i dea fericire!"

Sistemul educativ al Mesagerului lui Allah nu trebuie înţeles ca un mod de purificare a eului personal. El a introdus un sistem universal de educaţie şi a prezentat un mesaj de înălţare spre un ideal al tuturor inimilor, al tuturor spiritelor, al tuturor minţilor.

Da, adevărurile universale ale Coran-ului redau acest lucru. El va stăpâni minţile oamenilor, va stimula raţiunea spre a atinge punctul culminant prin raţiune la dimensiunile revelaţiei, apoi va prinde spiritele şi, cu mult înaintea celor care îşi fac o profesie din educarea lor, le va îndrepta spre culmi şi va face ca inimile să ajungă în lumea pe care o doresc. De asemenea, va lua spiritualitatea şi umorul omenesc, înaripându-le precum o turturea…acolo unde va şchiopăta imaginaţia, va veni cu spiritualitatea şi umorul său…şi, tuturor învăţăceilor cărora le-a format spiritul, inima, simţămintele, le va deschide larg uşile tuturor instituţiilor economice, sociale, administrative, militare, politice şi ştiinţifice. El a venit cu mesajul de a-i forma ca excelenţi conducători, deosebiţi economişti, destoinici politicieni, desăvârşite genii militare pe învăţăceii pe care i-a convocat în această lume.

Da, Mesagerul lui Allah a pus în discuție o problemă universală şi a dat lecţii de economie, de finanţe, de administrare, de instrucţie şi educaţie, de justiţie, de drept al naţiunilor. În concluzie, prin mesajul transmis, El îmbrăţişa în totalitate evoluţia de astăzi în micro plan. Da, astăzi dacă ar exista cea mai mică deficienţă în semnificaţia acestei cuprinzătoare educaţii, pe care El a abordat-o ca pe o chestiune de bază şi a prezentat-o omenirii, nu s-ar fi constatat adevăratul sens al scopului venirii Lui. Pe când El, vă spune: "Toţi profeţii care au venit până acum, fiecare în parte, a ridicat o parte a acestui grandios edificiu. Dar, acesta avea într-o parte o breşă care trebuia întregită. Cine trecea pe acolo zicea "oare această bina când va fi terminată?" Au poftit: "Eu sunt cel care o voi termina. Datorită mie acea bina nu are nimic lipsă."[1]

Pentru confirmarea acestui subiect, în Coran se spune: "Astăzi am desăvârşit Legea voastră." (Maide [Masa], 5/3). Adică, toţi sfinţii, inocenţii, profeţii care au apărut până acum ziceau "oare când se va desăvârşi această bina?" Iată că, pe tine te-am trimis ca înfăptuitor, te-am făcut desăvârşit pentru ca tu să desăvârşeşti acea bina. Dacă eu sunt mulţumit de această credinţă, am împodobit-o cu temelii de care toţi să fie mulţumiţi…

Da, Mesagerul lui Allah a venit pentru a întregi lipsurile. Cei care vor căuta deficienţe în mesajul şi fundamentele transmise, ar face mai bine să caute deficienţele din capul lor şi vidul din sufletele lor. El a fost un întregitor, un realizator al desăvârşirii şi un reformator. El a îmbunătăţit tot ce era sinuos, a completat lipsurile şi a desăvârşit tot ceea ce rămăsese neterminat.

Măreţia unui educator o vedem în următoarele caracteristici:

1. Înălţarea spiritului, a eului şi a raţiunii

În primul rând: Îndreptarea spiritului, eului şi raţiunii umane spre cele mai înalte culmi. Măritul Muhammed (sas) a făcut acest lucru pentru învăţăceii şi apropiaţii săi, cu ajutorul lui Allah. Da, le-a înălţat raţiunea, spiritul şi eul în punctul maxim.

În Coran se vorbeşte de patima care duce omul spre rele, acea patimă, care, cu frâul pe care i-l petrece pe după gât, îl duce unde vrea şi îl asupreşte îndelung…şi, în loc să fie un om al spiritului prin ideile şi sentimentele sale, îl duce în starea de om al materiei.

Măritul Yusuf (as) s-a refugiat în Allah de răutăţile patimei şi a zis: "Eu nu mă dezvinovăţesc, căci sufletul este cel care aţâţâ spre rău, însă Domnul meu va avea milă de mine." (Yusuf [Iosif], 12/53). Eul porunceşte omului. Dar, este posibil ca, smulgându-te din această stare adâncă cât Lacul Lut, să te înalţi spre culmi. Iată ce zice Coran-ul în privinţa eului: "Suflete ostoit! Întoarce-te la Domnul tău, mulţumit şi dând mulţumire!" (Fecir [Zorii], 89/ 27-28).

Coran-ul atrage atenţia îndeosebi asupra faptului că, eul poate ieşi din starea de "rău" şi să înceapă a interoga. Chiar şi, pentru că este de acord cu această stare într-o oarecare măsură, jură că regretă amar: "Jur pe sufletul meu dojenitor!" (Kıyame [Învierea], 75/2).

Mai există şi un eu, un spirit curat, care este specific apropiaţilor divinităţii şi aceşti cunoscători ai caracterului sunt aşa de puri şi inocenţi, încât cei care-i privesc îl văd pe Allah. Un asemenea eu, o asemenea persoană este Măritul Muhammed Mustafa (sas). El şi-a adus, în cadrul propriului nivel şi în măsura îngăduinţei vocaţiei sale, multele sale capacităţi înnăscute în starea de spirit curat specific profeţilor. Da, Mesagerul lui Allah, prin maniera de educare şi instruire a eului, a arătat cele mai înalte obiective de atins şi, cu ajutorul Stăpânului, s-a ajuns acolo. În problema indicării ultimului punct pe care îl pot atinge cu ajutorul raţiunii şi a eului, atunci când privim spre epoca luminată a Măritului Muhammed (sas), vedem că acea Persoană, prin mesajul pe care l-a transmis, nu a neglijat nici educaţia.

2. Universalitatea scopului său

În al doilea rând: Perfecţiunea educatorului, dimensiunea scopului său pot fi măsurate prin dimensiunea curajului şi dorinţei colaboratorilor. Încă din timpul vieţii Măritului Muhammed (sas), învăţătorii şi călăuzitorii pe care i-a format, erau cei care răspândeau dreptatea pe o suprafaţă foarte mare, de la Marrakech până la fluviul Öküz. Gândiţi-vă că, în acea zi, pe această vastă suprafaţă, unicul vestitor, învăţător, educator era Măritul Muhammed Mustafa (sas). Aceste comunităţi foarte diferite una faţă de alta şi apărute din diverse triburi precum Turnul Babel, datorită sistemului divin adus de El, găseau leac pentru toate suferinţele lor…şi oamenii cu caractere diferite, cu natură diferită şi formaţi în culturi diferite, precum iranienii-turanieni, chinezii, aleargă spre El şi-l acceptă fără a şovăi cu tot ceea ce a adus. Deci, bazele educaţiei create de El se caracterizau prin aceea că, puteau deveni leac pentru toate suferinţele omenirii şi erau universale. Dacă este aşa, Măritul Muhammed (sas) era cel mai eficace şi impresionant dintre toţi educatorii ce se perindaseră până atunci. Noi căutăm măreţia fiecărui educator în continuitatea bazelor educaţiei create de acesta.

Acum priviţi, cu toate că de atunci a trecut atâta timp, cei care au fost formaţi prin sistemul educativ al Măritului Muhammed (sas), mulţi dintre se află la un nivel ce ar trezi invidia îngerilor…şi bazele educaţiei create de El chiar şi astăzi sunt suficiente pentru a forma o asemenea generaţie.

Să ne gândim puţin: Măritul Muhammed (sas) se află alături de o comunitate înaintată, capabilă să te facă să uiţi cât a fost ea de sălbatică, de nomadă. Din această comunitate sălbatică, nomadă El formează oameni de o seamă cu îngerii, care sunt în stare să conducă omenirea secole de-a randul. Deci, mesajul pe care-l transmite este suficient să salveze omenirea dintr-un salt, dintr-o suflare. Eu personal nu doresc să descriu irealul. Dar, nu pot trece mai departe fără a vă prezenta câteva secvenţe care să releve decăderea morală a comunităţii din timpul apariţiei Mesagerului lui Allah:

El a apărut în mijlocul unei comunităţi în care cruzimea, brutalitatea întregeau natura oamenilor: ei beau, practicau jocuri de noroc, comiteau adulter şi nu considerau aceste fapte ruşinoase. Prostituţia devenise aproape ceva oficial. Existau case speciale la uşa cărora fluturau drapele.[2]

Dezonoarea, scandalul ajunseseră la nivelul de a ruşina omul. Şi, pudoarea mă opreşte de a mai scrie şi altele…Era imposibil să-i deprinzi unii cu alţii, să-i faci să se înţeleagă între ei, să se adune la un loc. Aşa cum se exprimă Akif: "Dacă un om nu avea dinţi, îl mâncau fraţii!"

Dezbinarea învăluise toată Peninsula Arabă, precum o boală fără leac. Da, tot ceea ce puteţi să vă imaginaţi ca rău, se afla acolo. Nu se întrevedea nicio posibilitate ca aceşti oameni să-L asculte pe Măritul Muhammed Mustafa (sas). Dar El a desprins una câte una deprinderile şi obiceiurile lor rele şi le-a aruncat în spatele Muntelui Kaf. Apoi i-a înzestrat cu cea mai înaltă morală şi cu cea mai grandioasă virtute încât, în cel mai scurt timp a trecut în fruntea lumii civilizate, luându-i-se în considerare calitatea de educator.

Da, dintr-o comunitate sălbatică şi nomadă, El a construit un popor civilizat, ce nu a putut fi egalat nici în zilele noastre. Pe bună dreptate Moliere zice: "Nu este posibil să indici o a doua comunitate precum cea a Măritului Muhammed (sas), care să fie prielnică îmbunătăţirii şi încă o chestiune imposibilă şi anume, într-un timp scurt ca douăzeci şi trei de ani, să îmbunătăţeşti această comunitate, dându-i o înfăţişare omenească. Acest lucru a fost posibil numai sub influenţa Măritului Muhammed (sas)."

Un alt occidental zice: "Omul, de când există şi până în epoca Măritului Muhammed (sas), a putut să parcurgă numai 25% din înălţarea predestinată. Însă în epoca Lui, această cifră a crescut perpendicular, ajungând la 50%. Toate eforturile depuse de atunci şi până astăzi de-abia au reuşit să atingă 75%." Conform acestei sincere mărturisiri, roadele efortului colectiv al tuturor profeţilor şi filosofilor de la Măritul Adam şi până la Mesagerul lui Allah, al tuturor marilor oameni de stat şi al oamenilor de ştiinţă, au atins sau nu rezultatele obţinute de Mesagerul lui Allah într-o perioadă de 23 de ani. Adică, cu toate dezvoltările tehnice, în cele paisprezece secole trecute, omenirea a putut ajunge la 25% din nivelul atins de El. Restul de 25% se va putea realiza de-acum încolo, dacă omenirea va mai exista.

Iată, acesta este Măritul Muhammed! Şi, iată că, serviciul adus de El omenirii, este deschis conştiinţelor sănătoase. În legătură cu acest subiect, Enciclopedia Britanică zice: "În istoria omenirii au existat mulţi mari reformatori. În rândurile lor există şi profeţi. Aceştia au realizat mari succese. Dar, nici unul din ei nu a expus atâtea succese precum Măritul Muhammed."

Vehil, considerat un cercetător cinstit, spune: "Fiecare mare om a lăsat în urma sa o amprentă. Există o amprentă a profeţilor, o amprentă a reformatorilor, o amprentă a inovatorilor şi o amprentă a marilor oameni de stat. Şi Măritul Muhammed (sas) şi-a lăsat amprenta. În aşa fel încât, atunci când spui "amprentă", numai El ne vine în minte. Şi într-o măsură ce nu are comparaţie." Această persoană este un om care a luat premiu pentru ştiinţă. Poate depune mărturie prietenul, duşmanul; nu ştiu ce vor face inculţii din rândurile noastre…

Allah (cc) ne arată însuşirile Sale: "Allah crapă grăuntele şi sâmburele. El scoate viul din mort, după cum El scoate mortul din viu. Aşa este Allah." (En'am [Vitele], 6/95). Allah scoate din lucruri neînsufleţite, vieţuitoare. (Dă viaţă pietrei, pământului şi dă cărbunelui străluciri de diamant).

Allah (cc), prin aceste grandioase, teribile şi ameţitoare însuşiri, parcă îl încuraja pe Măritul Muhammed (sas)…În acel crud pustiu, în Peninsula Arabă, în rândul acelor oameni nomazi, Măritul Muhammed (sas) a luat în mâinile sale piatra, pământul, cărbunele, arama şi a modelat din acestea aur curat precum nişte Ebu Bekir, Ömer, Osman, Ali, Halid, Ukbe bin Nafi, Tarık bin Ziyad.

Până în momentul apariţiei în acel mediu a Profetului nostru ca profet şi până în momentul cunoaşterii acestui mare şi grandios profet, şi aceşti oameni aveau o raţiune, o inimă, un suflet, o conştiinţă, o vocaţie. Mesagerul lui Allah nu a completat aceste forţe. Poate că le-a folosit şi în locul acelor teribile forţe a aşezat forţe şi puteri cu mult mai mari. Cel mai potrivit exemplu, după spusele unui mare cugetător este: "Ömer înainte de İslam, Ömer după İslam." Înainte de İslam, Ömer era predispus să devină un om cu greutate, grandios, să păşească pe calea măreţiei. Faptul că, în tinereţe se lua la întrecere cu oricine, se alătura oricui, stăpânea uşor cămilele, are importanţă pentru a releva ce fel de germene exista în el. După İslam însă, a devenit un om cu suflet delicat şi sensibil, care nu călca peste o furnică, nu sfărâma o sămânţă. Mărinimia şi delicateţea lui erau atât de vaste şi atotcuprinzătoare încât, se zicea despre el: "La traversarea Eufratului dacă o oaie cădea în apă şi se îneca, Allah îi va cere socoteală."[3]

Iată că, Ömer (ra) şi alţii ca el, atinseseră un nivel cu mult deasupra celorlalţi oameni, datorită educaţiei primite de la Mesagerul lui Allah. Da, Mesagerul lui Allah forma asemenea oameni dintr-o comunitate crudă, nomadă şi care-şi apăra obiceiurile-căci aceste obiceiuri se impregnaseră în sângele şi venele lor.

Acum, cu ajutorul unui mic exemplu, să mai dezvoltăm puţin subiectul: Prin toate posibilităţile sale, statul încearcă să stopeze un mic obicei precum fumatul. Ce să se renunţe, nu suntem în stare să reducem consumul de tutun la un nivel normal! Acest lucru nu se întâmplă numai la noi, ci în întreaga lume. În fiecare zi se organizează conferinţe, simpozioane împotriva fumatului. Lumea ştiinţifică şi medicală se coalizează pentru a atrage atenţia asupra faptului că fumatul este cauza cancerului de gât, esofag, cerul gurii, etc. şi statisticile explică că proporţia a ajuns la 95%, dar toate aceste eforturi nu reuşesc să facă pe nimeni să renunţe la acest viciu.

Pe când oamenii acelor timpuri aveau înrădăcinate în natura lor obiceiuri precum fumatul, care le pătrunsese în sânge şi vene, Mesagerul lui Allah, dintr-o suflare a retezat de la rădăcină aceste obiceiuri şi le-a înlocuit cu cea mai frumoasă morală, cu cele mai frumoase deprinderi. I-a înzestrat în aşa fel încât, îngerii i-au privit cu invidie.

Cei care îi priveau, ziceau: "O, Allah! Aceştia nu sunt îngeri, dar sunt fiinţe mai înaintate decât îngerii!" Atunci câd vor trece peste punte, lumina emanată de ei va străluci ca şi cum ar stinge raiul, toţi îngerii vor fi uimiţi şi vor zice: "Cei care trec sunt profeţi sau îngeri?" Pe câd ei nu sunt nici profeţi şi nici îngeri. Ei sunt drept-credincioşii Măritului Muhammed Mustafa (sas). Ei au fost formaţi de sistemul lui educativ.

Abdullah b. Mesud era un om care păştea oile lui Ukbe b. Ebi Muayt.[4] Mesagerul lui Allah l-a inclus în sistemul de învăţământ şi a format din el un asemenea călăuzitor încât, se poate spune că şcoala de la Kufe este opera acestui renumit companion. Gândiţi-vă că, Alkame, Nehâi, Hammad, Sevrî, Ebu Hanife au fost elevii acestei şcoli. Aceşti oameni mari, care au atins culmea în domeniile lor, şi-au extras ştiinţa din izvoarele lui İbn-i Mesud. Iar İbn-i Mesud era păstor de origine. (Să ne jertfim sufletele acestui păstor!). Iată că, Mesagerul lui Allah forma asemenea genii dintr-un păstor de cămile.

De mult timp există câţiva mari savanţi musulmani, care se află în atenţia lumii ştiinţifice occidentale încât, au devenit subiect pentru tomuri întregi. Unul dintre aceştia, celebritate în domeniul dreptului, este İmam-ı Azam Ebu Hanife. În ceea ce priveşte marea lui inteligenţă, Solon şi Hammurabi pot să-i fie ucenici…Pe când Ebu Hanife, prin măreţia lui ameţitoare, face parte dintre învăţăceii Mesagerului lui Allah, este elevul elevului păstorului de cămile, İbn-i Mesud. Iertare şi iarăşi iertare lui Allah-să nu se creadă că doresc să-i micşorez meritele lui Ebu Hanife, căci vorbele au fost rostite ca subiect de exprimare a măreţiei maestrului maeştrilor. Da, acest lucru se datorează educaţiei şi formării de către Măritul Muhammed (sas) încât, din oameni care nu erau nimic, a făcut oameni foarte înzestraţi. Din morţi au apărut cei vii, iar din cărbune, diamant.

Tot sub influenţa acelei educaţii, un rob berber a depăşit Constelaţia lui Hercule, şi-a schimbat numele şi a relatat întregii lumi lucruri pe care nu le ştiau şi nu le aflaseră până în acea zi, expunându-le lucruri minunate care depăşeau cunoaşterea lor. Până în momentul cunoaşterii musulmanilor, apusenii nu ştiau ce înseamnă nesocotirea vieţii, dorinţa de sacrificiu, aşteptarea morţii. De aceea, în acea zi, nu au putut înţelege cum a trecut Tarık în Andaluzia, apoi cum şi-a dat foc la corăbii, cum a nimicit oastea spaniolă de noauăzeci de mii de ostaşi cu aproximativ cinci mii de oameni ai săi şi au fost uimiţi că, în cele mai pesimiste situaţii el era liniştit. În faţa duşmanului, care depăşea efectivele lui de douăzeci de ori, şi-a adunat soldaţii şi le-a zis: "Ostaşii mei! În faţa voastră este duşmanul cât marea, iar în spatele vostru este marea ca duşman. Ori veţi fugi şi veţi fi loviţi din spate, fiind umiliţi, ori veţi lupta şi veţi fi victorioşi, regăsindu-vă cu Allah."

Istoricul ne zice: "Într-un timp scurt de câteva ore, Tarık împreună cu oastea sa a lovit duşmanul, învingându-l…" Şi Tarık era în palatul unde se afla tezaurul regelui din Toledo. Priviţi acum la starea de azi a robului de ieri…Priviţi şi străduiţi-vă să vedeţi adâncimea sensului insuflat sufletelor de către İslam! El a păşit peste comorile regelui şi zice către sine însuşi: "Tarık! ieri erai un rob cu zgardă la gât; Allah ţi-a dat libertate. Apoi ai devenit un comandant! Astăzi ai cucerit Andaluzia şi te afli în palatul regelui. Nu uita! Măine te vei afla în faţa lui Allah!"

Doamne! Ce semnificaţie extraordinară, adâncă are acest lucru? De obicei, cei care ajung la asemenea culmi, plecând de jos, au un sentiment de inferioritate şi, din această cauză, fac paradă de acest lucru, se mândresc, se laudă, vor tot timpul să le povestească oamenilor despre sine. (Vedem acest lucru, cu toată ruşinea, la diferitele clase sociale).

Ce fel de educaţie este aceasta, care face dintr-un rob, de la care te aşteptai să fie lacom şi zgârcit, un om de onoare, un om calculat şi experimentat!

Tot un asemenea om, care a fost format sub educaţia Lui, Ukbe bin Nafi, cucerind Africa de la un capăt la altul şi oprindu-se la Oceanul Atlantic, călare pe un cal în apa până la genunchi, cu chipul întors spre ceruri, astfel îşi exprimă sentimentele faţă de Cel Drept: "O, Allah! Dacă nu mi-ar fi apărut în faţă această mare tiranică, aş fi dus numele Tău, izvor de lumină, până-n zările lumii, dincolo de mare!"[5]

În legătură cu aceste cuvinte, Abdulhak Hamit spune: "Nu ştiu dacă aceste cuvinte ale lui Ukbe bin Nafi sau glasul sfinţilor ce ajunge la ceruri se află la înălţime?[6]

După părerea mea, şi îngerii aveau o asemenea dorinţă şi de aceea se chinuiau. Dar Ukbe era altfel, el luase lecţii pe băncile Măritului Muhammed Mustafa (sas), era un ucenic al învăţăturilor Lui…

El a abordat oamenii cu toate forţele minţii, inimii, conştiinţei, nu a deformat nici unul din aceste simţăminte, dimpotrivă, le-a biciuit şi, din oameni cu cele mai rele caractere, cele mai rele temperamente a format oameni cu cele mai frumoase caractere. Îndeplinirea atâtor obiective în atâtea talente şi capacităţi se putea explica numai prin faptul că era Profet. Deoarece, în îndeplinirea lor nu exista nimic fals.

[1] Buhârî, Menâkıb, 18; Müslim, Fezâîl, 20-23; Müsned, 2/257, 398
[2] Buhârî, Nikâh, 36; Ebu Dâvud, Talak, 33
[3] Taberî, Târih, 5/195; Ebu Nuaym, Hilye, 1/53; İbn Sa'd, Tabakat, 3/305
[4] Müsned, 1/379; İbn Sa'd, Tabakat, 3/150
[5] İbn Esîr, el-Kâmul, fi't-Târîh, 4/106
[6] Abdülhak Hamid Tarhan, Tarık Piyesi
Pin It
  • Creat la .
Copyright © 2021 Fethullah Gülen site-uri Web. Toate drepturile rezervate.
fgulen.com este sursa oficială pe Fethullah Gülen, savant de renume turc şi intelectuală.