Religia
Religia este o înmănunchere de principii divine care îi călăuzesc pe oameni spre bine nu prin forţă, ci făcând apel la libera lor voinţă. Toate principiile care asigură propăşirea noastră spirituală şi materială, care duce la fericirea noastră în cele două lumi, le regăsim în religie.
Religia este recunoaşterea lui Dumnezeu în Unicitatea Sa absolută şi transcendentală, atingerea purităţii spirituale urmând calea Sa, este stabilirea unor relaţii în numele Lui şi după poruncile Lui, reprezentând un interes profund şi dragoste pentru întreaga creaţie, în numele Lui.
Mai devreme sau mai târziu, cei care nu recunosc religia ajung să dispreţuiască valorile înalte, cum ar fi puritatea, patriotismul şi dragostea față de oameni.
Imoralitatea este o boală care se naşte din absenţa religiei, iar anarhia este produsul aceleiaşi lipse.
Oare ateii, care doar atacă toată viața lor, nu au datoria de a dovedi care sunt avantajele şi bunele urmări ale ateismului, dacă acestea cumva există?
Religia şi ştiinţa sunt două feţe ale aceluiaşi adevăr. Religia ne călăuzeşte pe calea adevărată a fericirii; ştiinţa, bine înţeleasă şi folosită, este ca o torţă care ne luminează aceeaşi cale.
Bărbaţii şi femeile îşi ating adevărata umanitate prin religie, iar acesta este lucrul care îi deosebeşte de animale. Ateii nu arată că ar exista vreo deosebire între fiinţele umane şi animale.
Religia este calea pe care Dumnezeu a hotărât-o, pe când ateismul este calea Satanei. De aceea, lupta dintre religie şi ateism a existat încă din vremea lui Adam şi va continua să existe până în Ziua de Apoi.
Toate florile frumoase ale virtuţilor demne de laudă cresc în grădinile religiei şi tot acolo cresc fructele cele mai de seamă ale arborelui creaţiei, precum Profeţii, sfinţii şi marii învăţaţi. Ateii îi nesocotesc în mod deliberat. Dar, cât ar încerca, nu pot să-i scoată nici din inimile oamenilor, nici din paginile cărţilor.
Nu există nimic în religia adevărată care să contravină cunoaşterii, bunei judecăţi şi bunului simţ. De aceea, religia adevărată nu poate fi criticată dintr-o perspectivă raţională. Oamenii care nu acceptă religia sunt lipsiţi de judecată sau au o concepţie greşită despre ştiinţă şi cunoaştere.
Religia este o sursă binecuvântată şi nesecată, aşezată la baza civilizaţiei adevărate. Prin adevărata religie, sufletul şi trăirile noastre se înalţă şi ne poartă spre lumile metafizice, unde primim din abundenţă hrana frumuseţii, a virtuţii şi a bunătăţii.
De la apariţia sa pe Pământ, omenirea şi-a găsit adevărata pace şi fericire în religie. Aşa cum nu putem vorbi despre moralitate şi virtute acolo unde oamenii nu practică adevărata religie, nu putem vorbi nici despre adevărata fericire. Moralitatea şi virtutea izvorăsc dintr-o conştiinţă curată şi sănătoasă. Religia este cea care conferă puritate conştiinţei, pentru că ea este legătura dintre om şi divinitate. Religia este şcoala cea mai bună şi instituţia binecuvântată prin care pot fi dezvoltate virtuţile morale. Este o şcoală cu porţile deschise pentru orişicine, fie el tânăr sau bătrân. Numai cei care se ţin aproape de ea pot cunoaşte pacea, mulţumirea şi libertatea. Din contră, oamenii fără religie ajung să piardă totul, inclusiv propria lor identitate.
Virtutea trebuie căutată în practicarea credinţei. Rar se întâmplă să găseşti virtuţi demne de laudă la un ateu. De asemenea, să nu găseşti niciuna la omul credincios este la fel de rar.
- Creat la .