Visele
Atâtea vise până la urmă se îndeplinesc în viaţa reală, încât dacă fiecare şi-ar însemna acele vise care au devenit realitate, nu se ştie câte volume groase s-ar aduna.
Unele vise aduc sufletelor curate crâmpeie din lumea de dincolo. În astfel de vise, sufletul se înveseleşte şi, pătrunzând în „grădina înflorită” a acelei lumi, se adapă la izvoarele cu apă limpede şi simte gustul izbăvirii. Sufletul priveşte prin aceste ferestre deschise spre eternitate şi se desfată cu lucruri pe care nu le poate vedea cu ochi omeneşti, nu le poate auzi cu urechi omeneşti şi nici nu le poate închipui cu mintea omenească.
Deseori visele ne aduc imagini legate într-un fel sau altul de trecut sau de viitor, înfăţişate fie clar, fie simbolic, prin ferestre deschise către lumea adevărului. Dacă mintea ni se eliberează de anumite impresii şi idei preconcepute, fiecare vis, ca o lumină sau ca un semn din Lumea de Dincolo, alungă întunecimea şi ne arată încotro să mergem, dincolo de existenţa materială sau fizică şi pot pătrunde astfel, fie câtuşi de puţin, unele dintre misterele destinului.
Visele ne arată două dintre facultăţile noastre importante, simţirea şi puterea de pătrundere, şi tot ele ne eliberează din închisoarea tridimensională a trupului. Dar sufletul îngemănat cu adevărul nu are nevoie de vise pentru a vedea celelalte lumi, căci el trăieşte sub farmecul frumuseţii de aici şi de dincolo. Uşa nu se deschide însă pentru oricine, ci numai pentru cei care şi-au impus o pregătire spirituală riguroasă şi temeinică.
Cei pentru care mintea omeneasca este un fel de groapă de gunoaie, un receptacul pentru lucrurile cele mai abjecte, o mlaştină de impulsuri animalice, cei care o studiază şi trag concluzii, afirmă că visele sunt un mijloc prin care se exprima inconştientul. Şi totuşi, un noian de inspiraţii se revarsă asupra inimii în timpul visului. Din timpurile lui Adam şi până în ziua de azi, visele au adus oamenilor premoniţii. Mii de inventatori şi de oameni de mare sfinţenie au avut prima lor inspiraţie în timpul visului şi au păstrat veşnică recunoştinţă acestei strălucitoare şi binecuvântate lumi de simboluri şi idei.
Pentru că în vis nu ai nevoie de ochi, nu ai nevoie de lumină şi nici de vreun alt mijloc sau ajutor, iar ceea ce „vezi” este o percepţie a sufletului, visele le spun oamenilor uneori lucruri mai frumoase decât orice şi-ar putea imagina când sunt treji. Nu este un lucru neobişnuit ca un singur vis să-ţi dezvăluie trecutul, prezentul şi viitorul mai bine decât nenumăratele volume păstrate în câte şi mai câte biblioteci.
Trimisul lui Dumnezeu, spiritul cel mai înalt, care a luminat întrega lume prin strălucirea sa perfectă, s-a reîntors uneori la instanţele dintâi ale menirii sale de Profet: visele. A făcut-o chiar şi atunci când plutea pe oceanul cunoaşterii lui Dumnezeu. Ne-a povăţuit să nu nesocotim această sursă binecuvântată, unul din cele patruzeci sau chiar mai multe aspecte ale profeţiei.
- Creat la .