Dialog
Cea de-a treia aniversare de la înființarea Fundației Jurnaliștilor și Scriitorilor a fost sărbătorită pe 30 septembrie 1996, la Istanbul Lutfi Kirdar Congress Hall. Au fost atât de drăguți să mă invite și pe mine.
Oameni de știință, religioși, de artă, oficiali din partea statului pe care nu mi i-aș fi imaginat niciodată în același loc, și-au dat mâna și au stat unii lângă alții. Sala era plină. Imediat în dreapta mea era Refik Erduran, artistul și scriitorul care l-a strecurat pe valorosul poet turc, Nazim Hikmet, în Uniunea Sovietică. În stânga mea era profesorul Nur Vergin, care a crescut în cultura vestică și pune accentul pe credință în viața socială. Profesorul Toktamis Ates, apărătorul de neclintit al securalismului, l-a îmbrățișat cu drag pe profesorul asociat Ali Bayramoglu, profesorul Nevzat Yalcintas și alți diferiți oameni din sfera politică, pe toți cei care sunt deschiși la dialog și toleranță.
Am auzit că toți reprezentanții mozaicului religiei au fost invitați. Învățatul alauit Muharrem Naci Orhan, reprezentantul Vaticanului în Turcia, Monsignor Pelatre și asistenul său, Monsignor Marovitch, Cefi Kamhi și Uzeyir Garih. Patriarhul armean și adjunctul său, dar și reprezentanți din partea Siriei, mi-au cerut adresa. Probabil că au fost invitați, dar nu știu dacă au venit sau nu.
Între timp, distinsul Patriarh Ortodox Bartolomeu I a intrat în sală. Rândurile din față erau pline, dar câțiva dintre oamenii care se așezaseră pe scaunele de protocol s-au ridicat imediat oferindu-i locul lor. Însă, anul trecut, în cadrul întâlnirii UNESCO numită „Toleranță” organizată de reprezentați din partea Ministerului Afacerilor Externe, câțiva oficiali din partea ministerului au avut intenția de a-i da un loc cam nepotrivit între cele de protocol. Este imposibil să nu observi conflictul dintre stat și grupurile civile, să nu apreciezi organizația grupărilor civile și dorința lor de dialog. Câteva minute mai târziu, stimatul Fethullah Gülen a intrat în sală. A mers direct la Bartolomeu I și, după ce l-a îmbrățișat, s-a așezat lângă el. Sala a răsunat de ropote de aplauze.
Trebuie să însemne ceva când doi lideri, în ai căror comunități grupuri fără cultură și fanatice se privesc unii pe alții ca „păgân jegos” și „turc barbar”, să se îmbrățișeze. Măcar membrii societății trebuie să se iubească și să se întâlnească cu înțelegere. Cei doi lideri au vorbit la sfârșitul întâlnirii și și-au transmis mesaje de iubire și acceptare unul altuia, dar și oamenilor. Au pus mereu accentul pe importanța dragostei dintre oameni și atitudinea tolerantă pentru o atmosferă plină de pace, indiferent din ce religie sau sectă fac parte sau conform cărui curent filosofic gândesc. Dușmănia ar trebui să se sfârșească. S-au îmbrățișat din nou, iar publicul i-a aplaudat în picioare câteva minute.
Libertatea, democrația și respectul față de toți oamenii nu sunt doar principii vestice. Adevărații musulmani sunt de asemenea adepții acestor principii. Ei susțin dialogul, toleranța și respectul față de credința celorlalți. Ei își doresc să implementeze aceste concepte în viața lor și organizează întâlniri care au acest scop. Siguri pe ei, nu se tem de dialog. Adevărații vestici și democrați gândesc de asemenea astfel. Devierile ar trebui ignorate. Dacă ambele părți și-au asimilat pe deplin religia sau ideologia, nu este mai este nimic de care să se teamă.
- Creat la .